Ce contează culoarea pielii , forma feței sau religia din care faci parte ?
De ce oameni trebuie sa fie clasificați după clasa socială ?
Dar ce se întâmplă când pe parcursul vieții descoperi că ai gena X ? O genă ce te face cu adevărat special d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aproape toată viața mea a trebuit să îmi ascund înfățișare , oriunde mergeam toți mă arătau cu degetul pentru că eram diferita , pentru că eram un mutant .
Toți mutanți trebuie sa se ascundă de societate . Unii oameni se tem de noi , iar alți își bat joc . Până la vârsta de treisprezece ani eram o fată normala , care mergea la o școală normală , cu niste prieteni normali .
Dar totul se schimbase în acea noapte ploioasă , când bărbatul de la ferma in care locuiam cu alți copii orfani venise beat . Eu și Lilly eram in camera noastră când a dat buzna în mijlocul nopții începând să distrugă tot prin ceea micuța neluminată .
Eram obișnuite cu acest fel de comportament din partea sa , dar ceva se schimbase în acea noapte și nu zic de activarea genei X . Parcă ceva rău puse stăpânire pe el , privirea lui era întunecată , mai întunecată ca de obicei . Luase micuța vaza cu flori ce era așezată pe biroul micuț și o aruncase spre fereasta închisă spărgând geamul , sticla făcându-se bucatele .
Lilly era mai mare că mine cu doi ani , fiind mai mare a vrut să mă protejeze . Cea mai mare greșeală a ei , care i-au adus moartea . Omul o împinse atât de tare pe prietena mea lovindu-se cu capul de micuțul birou , impactul i-a adus moartea pe loc . Lacrimile îmi invadaseră toate simțurile și nu mai gândeam rațional , voiam doar sa fug , doar la asta îmi zbura gândul .
Într-un moment de neatenție al bărbatului am trecut pe langa el cu cea mai mare viteza , având doar ușă în vizor . Eram speriata de moarte , plângeam pentru prietena mea . Mă gândeam doar cum sa ies din locul asta ,și atunci a apărut . Ușa care mi-a salvat viața , nu știu ce mi-a declanșat puterea dar știu un singur lucru .
Mă salvase de la moarte .
Am trecut prin portal fara să mă gândesc unde va duce , iar în scurt timp mă trezisem afara , pe podul fermei ce ajutau mașinile micuțe sa treacă râul cu apa limpede. In seara aceea alergasem cât mă țineau picioarele fara să mă uit în urma mea , îmi era frica , îmi era frica că mă va urmării .
Din acea seară am locuit în diferite locuri , până acum .
Pentru prima dată în viața mea , aici mă simt în siguranță , și îmi place .
- Hei , Clarice ! Ce faci ? Mă întrerupe Andy din gândurile mele .
Andy mă face să mă simt bine , mă simt protejată când el este langa mine . În sfârșit am găsit un loc unde pot sa ii spun acasă .
- Mă gândeam , îi răspund la întrebare .
- La ce te gândeai așa profund ?
- La tot .
Andy se așează langa mine pe pat , prea aproape .
- Pot să îți cer o favoare ? Mă întreabă din nou privindu-mă fix in ochii .
