Ce contează culoarea pielii , forma feței sau religia din care faci parte ?
De ce oameni trebuie sa fie clasificați după clasa socială ?
Dar ce se întâmplă când pe parcursul vieții descoperi că ai gena X ? O genă ce te face cu adevărat special d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
" Mă trezesc legata din nou de targa rece in camera pustie și întunecată .
Am ajuns din nou aici .
Un zgomot de cuțit căzut pe gresia curata răsună pe tot holul din spatele ușilor mari cu doua geamuri micuțe fumurii .
- Ajutor , va rog . Scoateți-mă de aici ! Am strigat cat am putut de tare .
Dar nimeni , nimeni nu vrea să mă ajute . Sunt aici pentru un motiv .
Ușile mari se deschid , făcând loc sa intre in camera unde eram legata o persoana îmbrăcată într-un halat alb cu o mască ce ii acoperea mai mult de jumătate din față care ține în mâinile acoperite cu mănuși din plastic o tava pe care erau așezate unele lucruri foarte ascuțite alaturi de o seringa cu un lichid albastru in interiorul său.
- Te rog , lasă-mă să plec de aici ! Rostesc cuvintele apăsat lăsând în ochii mei sa se adune lichidul sărat .
Bărbatul nu spune nimic , doar se apropie cu pași mici și apăsați de mine , lăsând tava pe măsuța mica de fier aflată la doar un metru distanță de mine .
Își întoarce capul spre mine lăsând la iveală doi ochii albaștri îndesați cu mila . O senzație de greata pune stăpânire pe mine când îmi dau seama de sentimentul purtat de bărbatul în haine de doctor .
Mila .
Toți cei care vin în aceasta camera sunt demni de mila , adică cei că mine . Am inceput sa urăsc acest lucru din cauza asta , iar orice persoana ce mă privește așa îmi aduce aminte de zilele in care eram închisă în iadul asta .
- Biata de tine . Păcat , erai chiar frumoasa ! Îmi șoptește luând seringa in mana dreapta și băgând acul ascuțit in pielea gatului meu .
Doar un moment trecuse iar corpul meu începuse să simtă durere , arzându-mi tot pe dinăuntrul meu .
Fără să îmi dau seama durerea mă făcuse să tip cât mă țineau glandele .
- Aahhh .
Un sunet demn de mila , am gândit .
Durerea insuportabila de arsura se diminua încet , încet , transformându-se într-o amorțeală ce îmi împiedică corpul sa se miște .
O senzație de greata iar a apărut atât de ușor , dar de data asta nu o puteam opri . La scurt timp sângele închis la culoare apare în gura mea , scuipam sângele .
Teama pune stăpânire pe mine atunci când sângele îmi invada toate simțurile oprindu-mă din a mai respira . Încercând să mă zbat in zadar ,ochii mei se intersectează cu privirea rece și albastra că două oceane glaciare a doctorului .
