Teatrul reprezintă o odaie mare cu patru uși; una în fund, care dă în tindă; una în stânga, pe al doilea plan, care duce în iatacul Chiriței; două în dreapta, dintre care una, cea pe întâiul plan, se deschide în apartamentul Aristiței și Calipsiței, iar cea de mai în fund, în odaia lui Guliță. În față cu ușa apartamentului fetelor, este așezată, lângă peretele din stânga, o măsuță cu o besacte deschisă și cu gavanoșele de dresuri, păișoare de făcut sprâncenele și un bust de carton. În dreapta, lângă ușa din fund, o masă mare cu rochii întinse pe dânsa. Scaune etc...
SCENA IModificare
CHIRIȚA (șade dinaintea toaletei și-și face sprâncenele), ȚIGANCA (calcă rochii în fund)
CHIRIȚA (cântă)
O
chii și sprincenileFac toate pricinile...(Se aude în odaia lui Guliță un minavet.)
CHIRIȚA (răsărind): Iar!... o să mă năucească trântoru cu minavetu lui!... Cât îi ziulica de mare tot țârlâiește... de urlă câinii mahalalei... Fa, fa Ioană, du-te de zi cuconașului să tacă, că m-am săturat de mojică ca de mere pădurețe... îmi vine acru... (Țiganca intră în odaia lui Guliță.) Așa mi se cade, dacă mă potrivesc eu de-i cumpăr minavetu cela de la neamț. Las’ că ține cât dracu pe tată-său. Tronc! că mi-o dat nucușoară-n ochi... fa... fa... (Țiganca vine înapoi.)
ȚIGANCA: Aud, cucoană.
CHIRIȚA: Mă rog, ce ți-am spus când ți-am poroncit să-mi gătești păișoare cu bumbac pentru sprâncene? aud?...
ȚIGANCA: Mi-ai zis...
CHIRIȚA: Nu ți-am zis să mi le faci subțiri?... Ian vezi cum mi le-ai meșterit... parcă-s buzdugane de vel armaș din vremea domnilor greci!...
ȚIGANCA: Da lasă, cuconiță, că-s tocmai cum trebuie... doar ți-am mai făcut eu pămătufuri și badanale de sprâncene.
CHIRIȚA: Cum ai cârâit?...
ȚIGANCA: Niciodată nu ți-ai făcut așa de frumoase sprâncene... parcă-s două lipitori umflate...
CHIRIȚA: Înghinate-s cum trebuie?
ȚIGANCA: Dizghinate... dizghinate...
CHIRIȚA (strănutând tare): Pe brațe!... M-o fi pomenind d-lui, Ioană.
ȚIGANCA: Te-o fi pomenind, cucoană.
CHIRIȚA: Când ar fi față suflețelul, să mă vadă... cum și-ar mai răsuci mustețile!... (Iar strănută.) Iar mă pominește!
O
chii și sprincenileFac toate pricinile,Și cu foc și cu pârjolPe amor îl dau de gol.Când un tinerel îți placeȘ-amorez voiești a-l face,Cât mi-l iei puțin la ochi,L-ai trecut cu dediochi.Cât îi joci și din sprâncene,De amor se umflă-n pene.Cât din buze mi-i zâmbești,Chiar pe loc îl nebunești.Iar de-i faci ș-așa din mână...Îi călare pe prăjină!(Se aude iar minavetul în odaia lui Guliță.)
CHIRIȚA: Iar! Iar!... Valeu! că mare păcate c-un plod!... îmi vine să latru. (Aleargă la ușa lui Guliță.) Țâșt, diavoli, că mă bagi în ipohondrie.
GUGULIȚĂ (din odaie): Las’, neneacă, că învăț mujica.
CHIRIȚA: Ți-oi da eu acuși o mojică, trântorule, de nu-i putea-o înghiți. (Intră în odaie.)
ȚIGANCA: Vai de mine! ce păcate pe capul meu de când am venit în Ieșul ista!... ba îmbracă pe cucoana... ba gătește duducile... ba calcă rochii de bal... ba arde nucușoară de sprâncene. Mă mir cum nu s-au săturat de zbânțuit!... Ieri au fost la teatru și-n astăseară merg la bal, la Afinoaia; ș-apoi și alt păcat! că încep a se-mbrăca de pe la toacă... Îmi vine, zău, să iau câmpii...
(
Se aude dând palme în odaia lui Guliță și Guliță plângând.)
CHIRIȚA (intrând): Ia așa... mai bine-i scânci tu, decât oi turba eu... Ce mirosă-aici a pârlit?... arde ceva, vro petică?... (Aleargă la masa cu rochii de ridică una și o arată arsă în poale.) Iaca poznă! c-o lăsat cioara feru pe rochii... destulă treabă!... Ian privește... rochie de bal îi asta?... Ei! apoi să n-o ucizi în bătaie! bunătate de rochie cumpărată la Leiba Grosu cu o mulțime de bani: douăzeci ș-atâți de jumătăți de irmilici noi!... (Aruncă rochia în obrazul țigancei.) Na! stahie-mpelițată... mănânc-o friptă cum îi... și lipsești din ochii mei că intru acuși într-un păcat.
ȚIGANCA: Cuconiță...
CHIRIȚA: Lipsești, îți zic... piei, că te zgârii... (Țiganca fuge în odaia Chiriței.)
CHIRIȚA (plimbându-se furioasă): Uf! că nu mai este de suferit!... de când am venit în Ieși ca să-mi mărit fetele... am prins la istericale ca o cherațiță... Poftim!... Cu ce-oi să mă duc eu acum la balul Afinoaiei?... trebuie iar să-mi pun rochia cea de catife roșie și turlubanu cel cu pene stacojii... ca să mai aud iar vrun obraznic zicând că seamăn cu Nastratin Hogea, ca mai deunăzi, la bal-masqué... Nu-i de suferit, nu-i de suferit și pace!
D
umzeneu să te fereascăDe cutremur și de foc,De ghipcani ce stau în locȘi de slugă țigănească.Și de-acele slugi plecateCe se-nchin, te lingușescPăn’ ce-ți sar deodată-n spateȘi ca corbii te ciupesc.Așa slugi le e de fugăSau de ele singur fugi...De nu vrei s-ajungi chiar slugăLa așa plecate slugi...(Se aude afară următorul dialog:)
AFIN: Acasă-i cucoana?
FECIORUL: Acasă, dar să ghilosește acum.
