SCENA IVModificare
CHIRIȚA, GUGULIȚĂ și ceilalți
CHIRIȚA (oprindu-se): Da... Guliță? Kirie eleison!... că era să-mi uit odoru-n trăsură... (Se întoarce și găsește pe Guliță lângă neamț.)
GUGULIȚĂ: Nu pe aista, monsiu neamțule... cântă pe cellalt... (Bate din picioare cu mânie.) Nu pe aista, e cellalt.
NEAMȚUL: No! lasenzi șon geen.
CHIRIȚA: Ce-mi văzură ochii!... O ieșit dimonu din trăsură!... și făr’ de blană!... săracan de mine c-o fi înghețat!... (Aleargă la Guliță.) Ce faci aici, diavoli?... Nu ți-am spus să nu ieși din contășul băbacăi?...
GUGULIȚĂ: Ei, m-am săturat de contăș ca de mere acre.
CHIRIȚA: Auzi!... Ian privește cum i s-o roșit nasu!... parcă-i o sfeclă digerată! (Îi șterge nasul cu batista.) Doamne! Doamne! ce păcat cu niște plozi! Măi Ioane, adă blana din trăsură... l-o lovi un giunghi și mi-o fi mai mare beleua. (Feciorul aduce o blană din trăsură.)
FECIORUL: Iaca șuba cuconașului...
CHIRIȚA: Și voi... chiori ați fost de l-ați lăsat să iasă dizvălit?... vină să te-mbrac, păcatule... Ei, vină azi și nu mă supăra.
GUGULIȚĂ: Nu mă supăra nici mata.
CHIRIȚA: Auzi plodu?... las’ că ți-oi arăta eu... (Îl îmbracă cu de-a sila.) Șezi binișor... nu crâcni... țâst... să nu-ți aud gura...
GUGULIȚĂ (zbătându-se): Nu vreau, nu vreau. (Plânge.) Las’ că te-oi spune eu băbacăi...
CHIRIȚA (trăgându-l târâit): Ce face?... Of! c-o să mă nebunească dimonu... parcă văd că iar are să m-apuce rastu... Ascultă, Gulița nineacăi: hai că ne-așteaptă țâțacele.
GUGULIȚĂ (trântindu-se la pământ): Nu-mi pasă mie de țâțace... nu merg.
CHIRIȚA: Ei, vină că-ți cumpăr minavetu cela... știi mata...
GUGULIȚĂ: Cumperi?... dacă-i așa... ia-mi-l pe-aista, a lui monsiu neamțu. Vină cu noi, monsiu neamțule...
NEAMȚUL: Gut... gut... ser bevol.
CHIRIȚA (în parte): Las’ să te văd eu acasă, păcatule, c-apoi ți-oi da un minavet de nu l-îi putea duce... Măi Ioane, rămâi aici cu țiganca ca să păziți lucrurile, păn’ ce-or veni boii să râdice trăsura... da doar îți pierde vro cutie... c-apoi sfântu Neculai îi gata. (Pleacă cu Guliță spre dreapta.)
SCENA VModificare
Cei dinainte, văduva AFIN, sărdarul CUCULEȚ
AFIN: Ce minune!... Cucoana Chirița?
CHIRIȚA: Cucoana Nastasiica!
AFIN: Bine-ai venit.
CHIRIȚA: Bine-am găsit. (Se sărută.)
AFIN: Da ce vânt te-a adus pe la noi, soro dragă?
CHIRIȚA: Mi-am adus fetele de câșlegi, după obicei. (Încet.). Da d-ta cum te întâlnesc singură... lângă barieră?...
AFIN: Am ieșit puțin ca să mă primblu afară din târg, că pin târg îi potop... te ferească Dumnezeu!...
CHIRIȚA: Da, bine... pe gios?... ha?... Ei, dă... nu te roși, soro dragă... Lumea-i lume, și tinereța... Ce te sastisești?... între noi...
AFIN: Da nu mă sastisesc, soro, nicidecum... Mă primblu pe jos... pentru că așa-mi place. Am venit cu sărdarul Cuculeț.
CHIRIȚA: Cu sărdarul? (În parte.) Hm! mititica...
CUCULEȚ: Sărut mâinile, cucoană Chiriță.
CHIRIȚA: Plecăciune, arhon sărdar. Tot la agie ești?
CUCULEȚ: Director și supusă slugă.
CHIRIȚA: Și la mai mare.
CUCULEȚ: Amin.
AFIN: Da... unde-s duducile?
CHIRIȚA: Îra!... ba că chiar!... unde-s?
AFIN: Ha, ha, ha... pe mine mă-ntrebi?
CHIRIȚA: Bine zici, săruta-ț-aș ochii... S-o pornit de-aici la brațetă cu doi cavaleri.
AFIN: La brațetă?... cu doi cavaleri?
CHIRIȚA: Precum zici, soro: unul, aga Bondicescu, și cellalt, spătarul Pungescovici... doi bujori, surioară, două zarnacadele!
CUCULEȚ (în parte): Bondicescu? Pungescovici?... mare poznă!
(
Scoate un răvaș și-l citește.)
AFIN: Ei bine, și-ncotro au apucat truspatru?
CHIRIȚA: Hoisa, pe șoșe...
AFIN: Dar, îi cunoșteai mai de mult?
CHIRIȚA: Ba, cât hăciu!... Mi-o ieșit în drum să-mi deie agiutor; că nu știi, soro, ce-am pățit?... m-am troienit!... și să vezi d-ta: Mă pornesc de la Bârzoieni... și încă bărbatu-meu îmi zicea: „Soro dragă, nu te porni... stai...” Când ce să vezi?...
AFIN: Apoi bine, cucoană Chiriță, se poate să-ți lași copilele pe mâna unor necunoscuți?... Cine știe ce berbanți?...
CHIRIȚA: Pușche pe limbă-ți... vai de mine! că începe a mă umfla grija din tălpi... mă furnică sudori pe spate... Iaca pozna gata!... Nu cumva se zăresc pe șoșe? (Se apropie de culise și caută înăuntru.)
CUCULEȚ (în parte): Sameșul din Focșeni îmi scrie, cu poșta de astăzi, despre un Bondici și un Pungescu: doi coțcari care au dezbrăcat lumea pe-acolo... și mă sfătuiește să-i priveghez de aproape... Oare tocmai ei să fie?
CHIRIȚA: Nimică! tufă!... o intrat fetele-n pământ... Vai de mine! Arhon sărdar, nu mă lăsa... de-a afla bărbatu-meu, zău, am sfeclit-o!... Ioane, aleargă; ba... ba... stai la trăsură... Arhon sărdar... ridică toată agia în picioare... săraca de mine!... așa poznă!... să-mi fure fetele de la ochi!... Hai degrabă cu toții să le căutăm... Biata Aristița!... biata Calipsița! Sfinte Mina... să știi că-ți dau șăpte paraclisuri...
CHIRIȚA
D
egrabă, degrabă,Cu toți s-alergăm;Să mergem în grabăSă le căutăm.Vai, bietele fete!Că le-am prăpăditȘi le-am dat pe biete...De-acum m-am topit!...(Neamțul începe a suna un valț.)
CHIRIȚA (furioasă, aleargă de împinge pe neamț): Da du-te pârlii, șonțule, cu țârlâitoarea asta. (Lunecă.) Carnacsî! că era să mă prăbușesc!
TOȚI
D
egrabă, degrabă etc. etc. etc.(Toți aleargă în dreapta; Chirița trage de mână pe Guliță, care trage asemene pe neamț de poala surtucului. Feciorul boieresc și țiganca rămân lângă trăsură.)(Cortina cade.)
