Au pierdut o ora pe drum, dar intr-un final au ajuns. Miezul nopții. La marginea cartierului, o casa simpla si moderna, cu doua etaje. In fața porții era o cutie poștală pe care scria "familia Lee". Era întuneric beznă afara si tot ce se auzea era concertul greierilor. De fapt singura lumina din acel cartier era luna si un felinar licărind. Felix deschide poarta ușor cu un scârțâit asurzitor. Surprinzător, in fața ușii de la intrare stătea doamna Lee. Era din cale afară de furioasă se putea citi asta pe chipul ei. Cu mâinile încrucișate și un ton autoritar grăiește: "Lee Felix Yongbok, sunt foarte supărată." Cuvintele ei erau ca o săgeată in inima băiatului, fiindcă el niciodată nu si-a supărat părinții. Mai mult sora sa facea astfel de lucruri. Felix s-a oprit în fața ușii uitandu-se in jos fiindcă ii era rușine. Nu înțelegeți greșit, mama lui nu era o femeie rea sau le facea ceva copiilor săi, doar ca ambii părinți aveau așteptări de la Felix, de aceea erau mai stricti cu el și nu voia sa iasa din cuvântul lor. Hyunjin era in spate, îl privea pe Felix cu vina apăsându-i umerii ca un bolovan. Felix: I-Imi cer iertare..e-eu- Hyunjin: Cu tot respectul doamna Lee, a fost vina mea. Eu am insistat sa vina cu mine. Suntem colegi de echipa și ieșisem mai devreme și- Dna Lee: De ajuns. Nu vreau niciun fel de explicații in plus. Este deja trecut de miezul nopții. Felix, treci in casa acum si sa te culci ca mâine ai liceu. Iar tu, tinere, sa nu te mai prind cu fiul meu, înțeles ?! Din cauza plimbării voastre prin oras el a pierdut multe ore in care ar fi putut sa se pregătească pentru ziua de mâine. Felix il privește pe Hyunjin pentru ultima data aproape cu ochii in lacrimi si fuge in casă fără sa mai spună vreun cuvânt. Hyunjin: Sa nu imi spuneți ca nu o sa-l mai lăsați sa vina la antrenament.. Dna. Lee: Eu hotărăsc ce e mai bine pentru fiul meu, acum pleaca. Du-te acasa! N-ai părinți sau ai tai te lasa sa umbli teleleu pe străzile necunoscute pana la ore târzii in noapte ? Hyunjin: La revedere. O seara frumoasa. Hyunjin face o mica plecăciune, apoi pleacă posomorât cu un ultim scârțâit de poarta. In spatele lui, aude ușa de lemn trântindu-se. Arunca o privire la geamul luminat si vede doua siluete certându-se. E drept ca Felix statea acolo tăcut ascultând fiecare morala a mamei sale. Pe Hyunjin l-a cuprins o furie nestăpânită in suflet. Era furios pe el însuși. In același timp era si ingrijorat pentru băiatul de care era îndrăgostit lulea. Mii de gânduri îi treceau prin cap. Totuși se gândea la un plan, dar totul depinde de ziua de mâine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
// scuzați daca exista greșeli si pentru inactivitate, nu am mai avut motivația pentru a continua, dar am citit comentariile și părerile voastre despre carte si mi-a revenit motivația, mulțumesc tuturor <3 (a fost o surpriză tbh 🥺) sper sa va placă acest nou capitol ! see ya ♡
