He will be mine | Hwang Hyunjin

• eleven

[ 8:00 P.M. ] Hyunjin il astepta pe Jisung in studio gata de "livrarea" avertismentului. Era destul de ciudat studioul noaptea. Aparent niciun bec nu functiona, era bezna. Hyunjin statea in capatul studioului nerabdator si in acelasi timp ii era teama ca il va prinde cineva, desi nu vazuse niciun baznic.
[ 8:05 P.M. ]
Aude scartaitul usii si il vede cu greu pe Jisung. El vedea doar o umbra inalta si intunecata.
Jisung: Minho ?
Atunci Hyunjin il pune la usa si il priveste. Jisung tremura nestiind ce se întâmplă.
Hyunjin: Tu si Minho sa il lasati in pace pe Felix.
Dar când ii aude vocea isi da seama imediat.
Jisung: Hyunjin ?! Ce naiba..?? Da-mi drumul!! Ești nebun ?
Hyunjin: Mai încet! Sa nu ne auda cineva.
Jisung: Tu nu ești întreg. Lasa-ma sa plec!!!
Hyunjin: Nu, pana nu ma asigur ca spui cu gura ta ca il vei lasa in pace altfel..
Jisung: Altfel, ce ? Ma ameninți cumva?
Hyunjin: Nu, îți spun ce intenționez sa fac daca ieși din cuvântul meu.
Jisung: Exagerezi rau de tot..stiu ca îți place de Felix dar-
In întuneric nu se putea vedea, dar Hyunjin era roșu la față.
Hyunjin: N-nu imi place, in sensul ala!
Jisung: Buna gluma. Este evident ca da.
Hyunjin: Nu mai schimba subiectul. Ai înțeles ce am zis? Nu. Îți. Mai. Bate. Joc. De. El.
Jisung: Mhm, bine.
Hyunjin il izbeste puțin de usa, dar cu un zgomot destul de puternic, apoi il lasa jos. Jisung încerca sa pară neînfricat, dar in adâncul sufletului simțea o frică pentru Hyunjin. Tremura. Din pacate, sunetul provocat de izbitură a atras atentia cuiva care se apropia cu pași repezi spre camera.
Jisung: O sa dam de necaz si e numai vina ta!
Hyunjin ii pune palma la gura: Liniste.
Persoana misterioasa, care probabil era un paznic, trece încet și bate la ușă: E cineva acolo ?
Hyunjin îl trage brusc in jos pe Jisung. El îi da palma la o parte și șoptește: "Mi-e frica.." Paznicul se uita pe geamul mic al studioului căutând intrușii. Hyunjin se ghemuiește mai mult cu Jisung lângă.
Băiatul șoptește iritat: Nu mai tremura asa, lașule.
După câteva minute, paznicul dispare in umbra întunericului holului.
Hyunjin se ridică și se uita pe geam pentru a se asigura ca a plecat.
Hyunjin: Drumul e liber.
Auzind asta, Jisung se ridică în două secunde.
Jisung: La revedere, ciudatule!
Hyunjin il apuca de guler: Stai, stai. Plecam împreună, asa te pot folosi ca scuza daca apare iar.
Jisung: Mulțumesc, ce sa zic.
Aprinde lanterna telefonului si deschide ușa ușor fara vreun zgomot strident. Hyunjin il tine strâns de încheietura mâinii ca sa nu-i scape și se uită atent sa nu găsească alt paznic, sau același. Jisung intenționează să își elibereze mana.
Jisung: Um, Hyunjin, am ajuns la ușă.
Hyunjin: Mâine avem antrenament. Sa nu cumva sa-i zici ceva lui Chan sau altcuiva. Bine ?
Jisung da aprobator din cap si se uita inocent la Hyunjin. Ii da drumul la mana.
Hyunjin: Du-te acasa.
Jisung nu mai sta la discuții și se îndreaptă direct spre casa rapid.
[ 9:00 P.M. ]
— Jisung's pov —
Hyunjin e nebun după Felix, dar nu cred ca e in stare de nimic. Nu il cunosc atat de bine, dar la antrenamente, exceptând cel de azi, se poarta drăguț și inofensiv. Este imprevizibil și ciudat de fapt..

// am revenit cu un nou capitol ! scuzați eventualele greșeli și sper ca v-a plăcut. ♡