[ 12:30 A.M. ] Hyunjin încă era in drum spre casă pe străzile pustii și liniștite. Când, s-a auzit un tunet puternic, urmat de o săgeată de lumina. Cerul s-a rupt. A început o ploaie torențială. Stropi reci și mari ca niște gloanțe inofensive pe trotuar. Hyunjin își acoperă capul cu rucsacul și continuă drumul. Peste încă o oră ajunge și el acasă, ud leoarcă și înfrigurat. Trântește rucsacul, încuie ușa încet, fiindcă ii era teama ca părinții lui sa nu doarmă. Kkami deja adormise. Liniște totală în casă. Hyunjin intră în bucătărie și vede un bilețel pe frigider: “ Pentru ca nu ai răspuns la telefon, probabil ca nu ai aflat ca vom fi plecați o săptămână cu munca. Imediat cum ajungi, da-ne un semn de viață! Suntem îngrijorați. Ai mâncare în frigider și daca ai nevoie de ceva o suni pe mătușa. Nu uita sa il scoti la plimbare pe Kkami, sa îi lași mâncare și apa! Sper sa nu aud de la diriginta sau de la altcineva ca ai făcut prostii la liceu. Ai grijă de tine! — Ne vedem curând, mama. ” Imediat ce vede bilețelul, băiatul isi caută telefonul in rucsac și observa ca ii murise bateria. Fuge in camera lui. Deschide ușa și isi da seama ca a fost Kkami in ea. Toate lucrurile lui erau pe jos și cateva pixuri mușcate. " Oh, Kkami.." oftează Hyunjin. Își face loc printre caiete și foi ca sa ajungă la priza cu încărcătorul. Îl deschide și primul lucru care ii apare este ceasul, normal. Era ora 1:40 A.M. In cateva secunde apar si cele 100 de apeluri si mesaje disperate de la mama, tata, mătușa, câteva de la Chan, unul de la Woojin si trei apeluri de la Felix. Apelurile lui Felix au fost efectuate la orele 12:45 A.M. 12:50 A.M. si 12:55 A.M. A lăsat și un mesaj. Hyunjin era puțin uimit ca l-a sunat la ora aceea și îngrijorat sa nu se fi întâmplat ceva. Acum e prea târziu să il mai sune, dar măcar sa citească mesajul. “ Sper că ești bine, nu mi-ai răspuns la apeluri și nici colegilor. Voiam sa îmi cer scuze pentru mama.. înțeleg dacă ești supărat pe mine, trebuia sa merg singur acasa, cu autobuzul, de la început și sa o ascult. Îmi pare rău, Hyunjin. Totuși, m-am distrat de minune cu tine. Mulțumesc pentru ziua asta minunată. Poate vom mai ieși cândva. Te rog, când vezi mesajul, da-mi un semn. Seara frumoasa, sa nu stai până târziu !! 🥺❤️ ” (delivered at 1:00 A.M.) mesajul dulce de la Felix. Nu voia sa pară prea disperat așa ca i-a trimis un mesaj cam sec: “ OK. ”. Apoi raspunde la mesajele celorlalti. Lasa telefonul pe jos si se sprijina de perete uitandu-se la tavan cu gandul la toate momentele fericite de azi. Se aude un "ting!". Hyunjin ia telefonul, nu se astepta sa ii raspunda cineva la toate mesajele. Felix ii raspunsese: “ Hyunjin!! Nu ma așteptam sa imi răspunzi. Ce faci ? Cum ești ? Ai ajuns cu bine, nu ? M-am îngrijorat, scuze..” Hyunjin zâmbește și ii răspunde: — “ Sunt bine, imi murise telefonul. Am ajuns acasă leoarcă ca m-a prins ploaia. Am găsit și camera mea varza fiindcă câinele meu si-a făcut de cap ” (delivered at 1:50 A.M., seen at 1:51 A.M.) — “ Ma bucur ca ești bine! Te-a apucat și ploaia uf.. mai bine îți aduceam eu o umbrelă. Și ai cățeluș ?? 🥺 ” [...] Băieții au conversat până spre dimineață despre tot felul de lucruri. Încă o data, nici nu si-au dat seama când a trecut timpul.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
// scuzați eventualele greșeli !! Am revenit cu un capitol destul de repede azi. sper sa va placa ! — Pe data viitoare, Kuromi <3
