În căutarea fericirii

Capitolul 12

-Perspectiva Ancăi-

Sunetul provocat de bătaia din ușa camerei mele mă face să îmi închid laptopul mecanic.

Anca: Intră!

Ușa se deschide iar Andrei își face apariția.

Andrei: Pot să te întreb de ce ai vrut să intri în casă fără să te vadă Vlad?

Anca: Întreabă-mă.

Andrei: Bine, de ce ai vrut să intri în casă fără să te vadă Vlad?

Anca: Promiți că nu vei spune nimic nimănui?

Andrei: Asta mai vedem.

Anca: Atunci nu-ți spun.

Andrei: Bine, promit că nu spun nimic.

Anca: Bine. Hai după mine.

Andrei: Unde?

Anca: Vei vedea!

Ieșim din camera mea și intrăm în camera alăturată dormitorului meu care era aproape goală deoarece nu era folosită. Iau chitara lui Vlad, chitară pe care am lăsat-o sprijinită de perete, și îi dau husa jos.

Anca: Recunoști asta?

Andrei: Asta e... E chitara lui Vlad! De unde o ai?

Anca: Asta nu contează.

Andrei: Wow, uite-te puțin, arată ca nouă! Cum ai reușit?

Anca: Nici asta nu contează.

Andrei: Pot măcar să te întreb de ce ai făcut asta?

Anca: Dintr-un motiv care la rândul lui nu contează.

Andrei: Ție cumva începe să-ți placă de Vlad?

Nu...poate...nu știu. Totuși, nu cred.

Anca: Ce? Nu! Sau...nu știu. E complicat cu lucrurile astea. Suntem prieteni și atât.

Andrei: Îți dai seama că va sări de bucurie când o să vadă asta, ok?

Dă Doamne...

Anca: Asta și sper.

Andrei: Tot nu înțeleg de ce ai vrut să faci una ca asta pentru el.

Anca: Pentru că...s-a comportat frumos cu mine încă de când a venit aici. Mai sunt și orele alea pe care le-a pierdut explicându-mi mie la mate...Încă de când mi-ai povestit despre faptul că Doris i-a făcut chitara asta praf am știut că ăsta e cadoul potrivit pe care aș putea să i-l ofer în schimbul a tot ce a făcut și face în continuare.

Andrei: Și când ai de gând să faci asta?

Anca: Păi...nici asta nu știu. Eu mă gândeam să fac asta după ce se afișează rezultatele la examen. Ca să avem două chestii de sărbătorit în același timp. Tu ce crezi?

Andrei: Eu spun că mai bine o faci acum. Cine știe ce notă iei tu cu matematica pe care știu că o ai și după ți se duce tot cheful de sărbătorit.

Anca: Hei! Să ști că nu mai sunt așa de praf! Și asta datorită lui Vlad.

Andrei: Bine, dacă zici tu. Propun să ieșim de aici și să lași aia la locul ei pentru că dacă suntem văzuți aici dăm de bănuit.

Anca: Da, ai dreptate.

Pun chitara la locul ei apoi ieșim împreună din cameră.

Andrei: Ai grijă doar să nu te scapi la Ioana cu treaba asta că riști să ți se ducă tot planul de râpă .