În căutarea fericirii

Capitolul 10

Vlad: Nu sunt iubitul tău! Ești cu capul, înțelege asta! N-aș mai fi cu tine niciodată!

Anca: Asta pentru că e cu mine!

Imediat după Anca se apropie de mine și mă sărută scurt.

-Perspectiva lui Andrei-

Dă Doamne ca Ioana să nu fi văzut asta, dă Doamne ca Ioana să nu fi văzut asta....

Ioana: Tocmai ai văzut și tu asta?

La dracu! A văzut.

Andrei: Da.

Ioana: Eu mă duc acolo!

Vrea să se ridice de pe bancă dar o prind de mână și o trag înapoi.

Andrei: Nu, nu, stai aici. Să-și rezolve singuri problemele.

Ioana: Tu ai văzut că tocmai l-a sărutat?

Andrei: Ți-am mai spus că da! Taci puțin că vreau sa aud.

-Perspectiva lui Vlad-

Doris: Nu-mi vine să cred. Pe bune?

Vlad: Da, pe bune.

Doris: Așa de repede ai trecut peste moartea părinților tăi? Nici bine nu te-ai mutat în casa aia că deja ai închiriat plozi?

Nu cred că ea tocmai a zis asta. Chiar dacă nu am obiceiul ăsta, dacă nu se potolește și se întrece cu gluma cred că ajung să-i dau o stângă de crede că am dat cu dreapta.

Vlad: Nu înțeleg ce vrei.

Doris: Să fim din nou împreună. Hai că m-am prins că faza cu sărutul e teatru ieftin.

Vlad: Crezi ce vrei, dar eu îți spun adevărul. Sunt împreună cu Anca. Ba chiar îți și pot arăta asta.

Sper doar să mai fim prieteni după ce fac asta.

Mă apropii ușor de Anca, o privesc scurt în ochi în timp ce mâna mea i se așează ușor pe obraz. Buzele mele fac din nou contact cu ale ei, dar de data asta pe bune.
Ne desprindem puțin, reușind să o aud pe Ioana cum țipă la Doris. Cred că va trebui să săm niște explicații.

Ioana: Ia, ce ar fi tu mai bine sa te cari de aici. Nu te-a invitat nimeni pe aici și nici binevenită nu ești, așa că pleci.

Doris: Asta nu va rămâne așa! Tot te vei întoarce la mine într-o zi! Vei vedea!

O văd pe Doris cum  pleacă nervoasă în direcția din care a venit.

Ioana: Ok, ce a fost asta?

Abia acum începe adevăratul circ. Imediat lângă noi își face apariția și Andrei.

Andrei:  Exact, ce a fost asta?

Anca: Nu a fost nimic, doar l-am ajutat pe Vlad să scape de Doris.

Ioana: Eu am văzut altceva.

Oare avem șanse să scăpăm?

Vlad: Nu te-ai uitat din unghiul corect. De pe laterală nu se vede prea bine.

Ioana: Știu foarte bine ce-am văzut.

Anca: N-ai văzut nimic pentru că nu a fost nimic. Cum altfel voiai să scapi de împielițata aia?

Ioana: Nu știu, altfel.

Andrei: Mda, eu cred că mai bine ne încheiem ieșirea aici și plecăm acasă. Ioana a băut probabil prea multă cafea și are multă energie pe care o va consuma mergând acasă, nu vorbind.