I'm afraid to love you//taekook

Capitolul 39

Jungkook se trezi din nou cu noaptea-n cap, asta din cauză că își pusese alarma, trebuia să meargă la lucru. Dar ce să vezi, fundul și capul îl dureau ca naiba, de cap mai înțelegea, băuse destul de mult aseara după părerea lui, dar de ce îl doare așa tare fundul?

Oh, nu nu...acum își amintește ce iepure în călduri a fost aseară. La naiba de prost.
Acum sigur se gândea că dacă Taehyung a reușit să îl fufu, îl va lăsa, a plecat și gata.
Dar spre surprinderea lui Taehyung dormea buștean, în ciuda faptului că alarma sunase în toată camera. Omu ăsta ar putea să doarmă și pe timp de război.

-T-tae...*spune și-l zgâlțâie*

-Ce e? *spune și se ridică în fund,frecându-se la ochi*

-Noi, aseară, chestii...? *spune și-și lasă capul în jos*

-Ah...da, sper că nu te-ai supărat, adică dacă nu insistai nu o făceam..

-A-acum..o s-sa m-ma lași..? *spune vocea lui tremurând, aproape plângând*

-Ce? De ce să te las Kook?

-P-pai..am făcut-o..

Acum Taehyung înțelesese, lui Jungkook încă îi era frica că cel mare a rămas la fel ca în trecut.

-Kookie, și ce dacă am făcut-o? Ti-am zis, m-am schimbat, și asta doar din cauza ta, nu te-aș lăsa pentru nimic în lume, te iubesc și nimeni nu poate schimba asta.

Jungkook începu să plângă sărind la Taehyung în brațe. Nimeni nu i-a spus că îl iubește cu adevărat, nimeni nu a avut atâta grija de el. De când părinții lui au murit nimeni nu i-a mai spus un "te iubesc " înafară de Jin, pentru că Namjoon nu e cea mai 'romantică' persoană dacă putem spune așa.

-T-tae?

-Hm?

-S-si eu t-te iubesc...

————

Vă rog nu mă înjurați:)
Știu că am zis că fac smut, dar m-am răzgândit fiindcă oricum ieșea un kkt:)
Asta doar din cauză că așa a ieșit la cealaltă carte cu taekook.
Deci să ne prefacem că acel smut există.

Oricum scuzi că 5 zile n-am scris, până de idei csf.