ÎNCADRARE ÎN EPOCĂ
George Bacovia este considerat de critica literară cel mai însemnat reprezentant al curentului literar simbolist. Poet interbelic, apreciat pentru originalitatea sa care derivă dintr-un pesimism exacerbat cu care trăiește, claustrarea într-un mediu ostil și spaima de moarte, crează o lirică a tristeții ireparabile. Eugen Lovinescu definește creația simbolistă: "Simbolismul reprezintă adâncirea lirismului în subconștient prin exprimarea mai mult de sugestie a fondului muzical a sufletului omenesc", iar universul poetic bacovian și-a găsit pe deplin o formă de manifestare artistică a eului creator în ideologia acestui curent literar.
APARIȚIE
Apărut în 1916, volumul "Plumb" de George Bacovia surprinde aspecte definitorii ale simbolismului european: starea generală de marasm, convertită în atitudine poetică, și apelul la funcții negative: moartea, disoluția și pesimismul, elemente care pot defini tematica poeziei "Plumb". Deci condiția creatorului în societate completează aria tematică sugerându-se că este desconsiderat, îngrădit, ceea ce generează o stare de tensiune în raport cu cele două experiențe capitale ale existenței umane: iubirea și moartea
SIMBOLISMUL
Curent literar de circulație universală, apărut în Franța în a doua jumătate a secolului al 19-lea, simbolismul promovează emoția și muzicalitatea interioară a ideii; respectă două deziderate principale: folosirea simbolului și percepția sinestezică asupra universului, urmărind stabilirea unor corespondențe între eul liric și lumea exterioară. Astfel, elementul cheie al poeziei simboliste devine simbolul, ca asociere între senzație, emoție și imagine sensibilă.
Poemul plumb se înscrie în acest curent prin dezvoltarea unui imaginar poetic simbolist în care se remarcă cuvinte cheie: "plumb", "cavou", "singur", valorificând simbolurile, sugestia, corespondențele între elementele primordiale ale naturii: "frig" și "vânt" care induc ideea de disoluție a materiei - "Stau singur lângă mort" - și sunt sugestii ale sfârșitului continuu bacovian. Stările dominante specifice acestui curent sunt cele de angoasă, depresie, spleen, iar percepția asupra universului este una sinestezică: vizuală ("funerar vestmânt", "flori de plumb", "coroane de plumb"), tactilă ("era vânt", "era frig") și auditivă ("scârțâiau", "am început să îl strig"). Atmosfera poetică se țese cu ajutorul simbolului recurent "plumb" care sugerează moartea printr-o cromatică apăsătoare. Așadar, creația bacoviană se scrie prin tematică manifestului publicat de Jean Moréas, în 1866, în suplimentul literar al ziarului "Le Figaro", care se proclamă împotriva declamației, a falsei sensibilități ori descrierii obiective, căutând, prin intermediul simbolurilor, ideea pură. Și Bacovia este adeptul adâncirii lirismului prin intermediul sugestiei muzicale, idee lansată de Paul Verlaine, care vorbește despre primatul muzicalității și prioritatea armoniei în dorința de a reprezenta lumea, și implicit, literatura: "la musique avant toute chose".
TITLUL
Viziunea despre lume oferă o perspectivă subiectivă, lirismul specific poemului fiind dominat de mărcile subiectivității (verbe și pronume la persoana I singular "stam", "am început", "amorul meu"), concentrându-se pregnant asupra semnelor implacabile ale morții. Astfel este pus în valoare laitmotivul poeziei care devine și titlul acesteia: "Plumb"; simbol recurent, repetat de 6 ori simetric, accentuează starea deprimantă a eului liric. În sens denotativ, plumbul este un element chimic, un metal moale, maleabil, dar greu, de culoarea cenușiu-albăstruie, cu utilități în domeniul sigiliilor, sicriielor, și în pescuit. Sensul conotativ derivă din cel propriu și sugerează toxicitatea, labilitatea ființei umane/psihicului, apăsarea sufletească și dezorientarea, monotonia condiției eului liric, imposibilitatea evadării și condamnarea la întuneric, neant.
