O eternitate de nebunie

Noi orizonturi ( partea a doua)

      Încet, încet simțurile îi reveneau. Încercă să deschidă larg ochii, dar nu reuși să o facă decât parțial cu ochiul stâng. La naiba cu durerea asta! Nici să nu poți vedea bine, nici să nu te poți mișca, ăsta da  început de vis al noii lor vieți! 

   -  Poți vorbi acum? îl întrebă Cap de Ou, pe un ton ceva mai blând. Moss, adu-i ceva de băut să mai prindă putere.

-Cred că da, răspunse Aron.

-Bun. Să începem atunci. Trebuie să dăm de capăt poveștii ăsteia cât mai repede. Liam, tu chiar  i-ai încredințat lui  pachetul sau  minte Moss?

- Bătrânul poate confirma toată scena, doar a fost aici tot timpul. De ce trebuie să o reluăm iar și iar?

- Cum de ce? Fiindcă eu am fost denumit să întocmesc un raport detaliat.

-  Am sosit pe la  unu, m-am așezat la masa obișnuită și am așteptat. Nu a apărut nepricopsitul de Hunter. Am primit doar un mesaj scurt să o iau la vale.. dar prea târziu. Au venit potăile lui Flinn. Un cuplu sau ce mama dracului erau, m-au amenințat că dacă fac o mișcare greșită îmi zboară creierii și ăștia chiar nu glumesc. Au cerut pachetul, așa că i-am dat bip băiatului să apară. Mai trăgeam nădejde că o minune se întâmplă, așa că am stat  în banca mea.

- Ai lăsat bietul băiat de capul lui, măcar recunoaște atât! se răsti la el bătrânul barman. Stăteai ca mumia și el singur a încercat să păstreze nenorocitele alea de ... 

- Prostuțul ăsta chiar a încercat să îi înfrunte?  întrebă aproape pufnind în râs  masivul anchetator.

- Prost sau  nu, da.. ăsta chiar i-a pocnit un pic pe la moacă. Ce a urmat cred că se vede pe el, bietul.. cât despre  gunoiul vostru de .. mă rog..  nu e treaba mea ce era acolo..  a  fost luat cu forța de ei și duși au fost.

-Ai idee cine erau?  întrebă Aron, adresându-se lui Liam.

- Din banda lui Flinn, le-am recunoscut semnul, tatuajul cu șarpe.

- Și acum ce urmează? Nu pot rămâne aici  o veșnicie,   fratele meu mă așteaptă de ore bune. Mai  vreți ceva de la mine sau pot pleca? întrebă Aron vizibil îngrijorat.

- Unde e fratele tău?

- La Liam acasă.

- Foarte bine. Mergeți și așteptați acolo. Între timp apare și  șeful.Când l-am anunțat despre incident, a spus că se oprește pe aici, că oricum e în drumul lui. Deci Liam, dacă nu îți face el de petrecanie, promit că îți fac eu pentru toată rușinea ce ai adus-o asupra noastră!

- Plătesc eu marfa, numai să fie  bine și gata, se văicări Liam.

- Dar rușinea ce a căzut asupra noastră a tuturor cine o  plătește, boule? Tu crezi că de  pachet nu  mai putea Finn? A vrut să ne arate cine face legea pe aici și uite că i-a reușit de minune! Marș dracului de aici odată, altfel fac eu  judecata înaintea  șefului! Ajută-l pe băiat, nu mai tremura ca o vargă!

     Aron și Liam ieșiră din bar în tăcere, prea obosiți și cu nervii întinși la maxim ca să le mai și ardă de conversații.  Tânărul  profită de ocazie să se odihnească un pic până la destinație. Cum  nu mai era nevoit să conducă el acum, se întinse pe bancheta din spate și  încercă să își facă ordine în gânduri. Ce  îl durea cel mai mult acum era perspectiva sumbră ce i se deschidea în față.  Erau în luna august,  perioadă de vacanță, dar știa că timpul zbura repede, iar Jeff va avea nevoie să fie înscris la un liceu, el trebuia să  își găsească o slujbă cât de cât stabilă. Într-o  viață normală ar fi ocupat cu depunerea unui dosar pentru  înscrierea la facultate, dar  știa că acest vis mai putea aștepta, prioritatea era Jeff. Măcar dacă Liam l-ar  plăti și ar avea  cu ce să supraviețuiască câteva zile. Nu voia nici mort să găsească masă și adăpost în casa acestuia, nici măcar pentru o singură oră, doar să  își ia zborul cât mai departe. Dar ce  îl frământa cel mai mult era gândul că Serviciile Sociale se vor sesiza, acum că Mateas era  închis, probabil se va pune problema unei noi tutele pentru micuțul Jeff, chiar dacă reprezentantul legal  era mama acestuia,  doamna Elena.   Această  femeie decedase   cu o săptămână în urmă. Nu ar fi renunțat la el nici dacă ar fi trebuit să ucidă pentru aceasta, dar dacă soarta  îl va împinge să fie   chiar el cel care  va propune această despărțire pentru ei? De ce trebuia să fie totul atât de complicat? Jucaseră la cacealma forțând  norocul,  împinși de dorința de a fi cât  mai departe, și   în ciuda  avertismentelor juste ale lui Mateas  au insistat să încerce. Poate  acesta și fusese motivul pentru care îi trimisese la Liam, să se trezească la realitate cât mai curând. Un fel de psihologie  inversată în care să fie ei  înșiși  cei care să realizeze că  adevăratul motiv  pentru care un vis este atât de prețios este acela că este atât de greu  de atins, iar ei tot vor trebui să se supună legilor pentru Protecția Copilului. Dar nu,  nu va renunța la Jeff, nu va  accepta ca el să fie preluat de niște străini. Își frecă tâmplele  dureroase, apoi își mușcă pumnul încercând să înăbușe   urletul. De ce ?... De ce?