O eternitate de nebunie

Oglindă , oglinjoară, cine e cea mai frumoasă?

    '' Frumusețe este..când te  uiți în ochii unei femei și vezi frumusețea  în inima ei ''__Nate Dircks

-Ți-am obținut  o amânare de  patru zile, dar nu uita că   asta nu  înseamnă că nu trebuie depuse toate actele. 

- Bine, bine, răspunse Keo preocupat. 

- Unde  îți zboară mintea?  îl întrebă Josephine. 

- Am de organizat  o  strângere de fonduri, spuse el în timp ce își   sprijinea fruntea în palme. 

- Oh, oaspeți de seamă, cu buzunare largi, replică ea afișând un   zâmbet  viclean și își  analiză   manichiura perfectă. 

      Keo  privi femeia  ce  defila prin cameră, fluturând dosarul cu acte ca pe un evantai. O perfecțiune a trupului  îmbinată cu o minte  ageră dotată cu gheare lungi ascuțite  când era vorba de ascensiunea ei profesională ori de starea materială.  Continuă să  o urmărească cu privirea  în timp ce ea se oprise în fața  bibliotecii cu  uși de sticlă  admirându-și reflecția ca într-o oglindă, aranjând  cu   dexteritatea unei   coafeze   o  șuviță rebelă  desprinsă din cocul complicat. Deși o cunoștea de câțiva ani  nu  își amintea să  o fi văzut vreodată afișând o imagine apropiată de natural, și asta chiar și când ei .. era experta subterfugiilor astfel  încât să știe să vrăjească fără să lase pe cineva să  pătrundă dincolo de masca de porțelan. Pentru ea perfecțiune era cuvântul de ordine. Se reflecta în coafură, make-up, vestimentație. Știa să fie cu adevărat răpitoare atunci când  dorea. Ochii de  o culoare indefinită,  verzui sau albaștri în funcție de lumină  cu gene lungi  mătăsoase , nasul mic aristocratic, gura mică cu buze pline, bărbia cu  gropiță te făceau să te gândești la o persoană drăgălașă.  Și chiar putea fi, dacă era în interesul ei să lase această impresie, dar tot la fel de bine știa să ia expresia  unei  amazoane ori a unei regine disprețuitoare. Probabil că exersase ori era un talent natural de actriță să facă din expresiile faciale  o adevărată artă, să spună cu o singură privire mai mult decât   rostirea unei întregi fraze.  Elegantă, șarmantă cu  o înclinare vădită către lux, către ultimele tendințe  în modă știa să  își compună ținute simple dar pline de bun gust, menite să întoarcă  toate privirile către zeița intangibilă cu zâmbet de Lisabona.

  Știa să  întrețină o conversație  și să acapareze  atenția prin  remarce bine gândite, printr-o cultură vastă.  Keo o admira sincer pentru lupta ce o dusese cu ea însăși pentru a se desprinde în totalitate din țărăncuța  frumușică și naivă în regina de azi. O făcuse în timp, pas cu pas,  învățând din greșeli, prin studii prelungi, folosindu-se când fusese cazul de cei care o puteau propulsa,  promițând dar  rareori lăsând visul să  devină realitate.  Se asemănau într-un fel, amândoi porniseră de la zero  pentru a-și clădi speranțele mărețe, fuseseră    forțați să    guste  dezamăgirea și  eșecul, dar  se înălțaseră de jos de fiecare dată mai  puternici. Se schimbaseră de la momentul când porniseră la drum.  În cazul ei  poate mai mult ca și fizic datorită unor ajustări făcute de cei mai pricepuți chirurgi, menite să scoată în evidență unele părți sau să corecteze altele, fără să ajungă  totuși la vulgar. Ce îl deranja  însă la ea era faptul că   simțea o barieră pusă de ea propriilor trăiri, iar asta    o preschimba  într-un  îmbietor veșmânt, care odată dat jos lăsa  în  lumină   un suflet mort  incapabil de a primi sau a dărui iubire. Și el fusese nevoit să învețe să  controleze sau să elimine unele  trăsături sufletești care  îl puteau face vulnerabil, dar poate datorită lui Jeff, apoi apariției lui Ryan și a familiei lui  extinse    știuse să păstreze și o parte de  umanitate. Josephine fusese tot timpul singură din momentul în care întorsese spatele familiei  și locului natal, nu avusese de cine să îi pese decât de ea, cu cine să împartă un zâmbet ori o lacrimă,  iar asta clădise în timp frumusețea rece, calculată cu inimă ferecată.