Întoarcere la 180 de grade

Capitolul 6- Aici erați!

**din perspectiva lui Dima**

Nu îmi pot imagina ce are blonda asta nesuferită in cap, dar un lucru e sigur, cred că s-a hotărât să îmi facă probleme, și urăsc asta, nici nu înțeleg de ce am luat-o din aripa mea, erau multe alte fete în orașul ăsta, dar o sa mă gândesc la asta mai târziu, acum este prea devreme pentru a acționa și înainte de tot trebuie sa vad ce fac cu Andreev, încă nu s-a trezit.

Iau un pahar de apă și i-l torn pe fata, moment în care tușind se trezește. Nu-mi vine sa cred in ce hal l-au putut lovi. Fata lui are urme vineții-verzui, și sper să-i treacă repede, altfel va distruge tot daca acționează cu nervii.

-De ce arăți așa?

-O omor, cat de dezastruos arată? întreabă imediat ce își încordează fata și probabil simte durerea.

-Destul cat sa pari bătut bine, și nu o sa omori pe nimeni, o vreau vie, mai este o săptămână și termină școala, in timpul ăla o sa acționăm așa că ține-ti nervii legați în lanțuri. vorbesc cat de încet pot.

Am plecat in bucatarie sa-mi fac o cafea, o noapte de plimbat prin oras e cel mai oribil lucru care ti se poate intampla dar, nu cel mai greu. Acest „greu" este reprezentat de manipularea Katiei si de indepartarea Anyei, sau daca ma gandesc mai bine, o vreau si pe ea. Intre timp a venit si Andreev punandu-si o cana zdravana de cafea.

-Ce pot face cu fata asta? Arat ca dracu. se plange el.

Imi dau ochii pese cap, si pornesc spre camera blondei in cautarea fondului de ten. Incerc sa nu deranjez prea tare lucrurile, ca dupa tot eu trebuie sa le pun la loc. Am cautat in toate sertarele din camera ei si nu am gasit nimic. Nervii deja incepeau sa urce incet-incet.

-Asteapta aici. spun calm si parasesc blocul.

Ma urc in masina si in cateva minute ajung la mall, unde caut din priviri standul cu machiaj,și aleg unul mai apropiat de pielea lui Andreev. Achit cele 320 de ruble, si am plecat acasa, urmand sa-i aplic minunatul fard de care are maxima nevoie in acest moment .

-Nici nu vreau sa aud de asa ceva! aproape tipa nenorocitul de Andreev la vederea fondului de ten.

Nu-l bag in seama si imi pun putin pe mana stanga, înmuindu-mi un deget in el, si i-l aplic pe fata, care prinde o nuanta de rosu pal de nervi.

-O sa o torturez in asa hal incat sa nu o sa mai stie nici cum o cheama, promit. continua Andreev si ii simt furia din glas, si fara sa ma potr abtine pufnesc.

-Daca tu crezi ca o sa te atingi de un fir de par din ea te inseli amarnic.

* Katia*

-Vin-o, avem rusa, si deja am pierdut 2 minute din ora, spune Anya dupa ce tot drumul a fost liniste mormatuara.

Am intrat tacute in clasa, sperand ca profesorul sa nu ne observe, ceea ce s-a si intamplat, pana s-a oprit din scris pe tabla. Se uita nedumerit prin clasa, nestiind exact ce se intampla. La un moment dat priverea i se blochează pe noi doua care incercam sa ne scoatem discret lucrurile. Preferam sa nu il bagam in seama, pentru a parea ca nu am facut nimic, si chiar aveam impresia ca o sa ne reusesasca, dar...

- Domnisoara Ivanov, si domnisoara Stravinski! tipa dintr-o data. Ce lucru va da impresia ca puteti sa intarziati la ora mea, de care veti avea nevoie toata viata? Raspundeti-mi! coboara vocea cu cateva octave.