Dezastru

344 26 1
                                    

Dupa ce tata a dat comanda si a intors spatele mergand catre intrarea in castel,vad Arhanghelii cum fac o scurta plecaciune ingandu-i numele lui Rene ,ca mai apoi sa dispara din aria mea vizuala.Cine e aceasta Rene?  Pur si simplu ma fascineaza. Nu stiu ce sa fac cu atractia fizica perceptibila dintre noi. Cred ca o sa o tratez cu indiferenta. Nu se opreste lumea la un cur de inger.

Ma ridic brusc in picioare , uitandu-ma sictirit catre Rene :

-Nu astepta,ca nu te ridic.

Ma saluta politicos cu degetul din mijloc,ca mai apoi sa imi puna piedica inainte de a se ridica:

-Vad ca ai ajuns unde iti e locul,adica,la picioarele mele!

Rosteste atat de mandra replica ei ,parca savurand faptul ca a reusit sa ma enerveze in doi timpi si trei miscari.

O vad cum se indeparteaza de mine miscandu-si lasciv soldurile:

-Misto fund! 

O vad cum se opreste si cum isi strange brusc pumnii. Vrand sa o enervez, fluier in semn de apreciere a formelor ei. O vad cum se intoarce brusc,apropindu-se cu pasi de felina de mine. Curios sa vad ce o poate capul,imi ridic o spranceana.

-Nu te-a invatat ma-ta ca nu e frumos sa fluier dupa domnisoare?

Spunand asta imi arunca cel mai fals zambet si aproape ca ma trezesc cu un pumnal in cap. Ma uit socat la arma letala care s.a infipt in pamant la o distanta milimetrica de fosta pozitie a capului meu.  Total debusolat imi indrept privire spre Rene, mai exact spre abisul albastru care ma priveste fara pic de expresivitate. Simtind furia cum imi creste in vene, ma intind sa smulg pumnalul din pamant, inaintand brusc spre Rene. Dintr.o singura miscare o prind de gat si o ridic astfel incat sa fie la aceasi inaltime.cu mine. Imi apropii gura atat de aproape de urechea ei, simtind.o cum tremura sub mangaierea fina adusa de aerul cald aspupra urechii ei.

-Papusa,  ultima oara cand cineva a facut asta, a ajuns ars cu argint din exterior in interior.

O vad cum incepe.sa se sufoce, cum.se chinuie dupa o.gura de aer. Vad ca am fost prea bun pana acum si ea m-a luat de prost. Cu mainile tremurande, vad cum incearca sa scape de sub stransoarea mea. Dar nici ca ii dau drumul. O arunc la pamant doar atunci cand corpul ei implora dupa aer. Inainte de a ma indrepta nepasator spre intrarea in castel, arunc o ultima privire lui Rene, care tusea in speranta de a-si reveni ... Am stiut eu ce am stiut ca ingerii vor cauza un dezastru aici!

Si demonii au inimaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum