18-Larry Stylinson fanfic

Capitolul 1

Intr-un sfarsit am ajuns acasa. Dupa o zi oribila petrecuta la scoala, dupa toate insultele si toate tachinarile prea aspre adresate mie, am sjuns acasa. Locul unde pot sa fiu eu, locul unde ma simt iubit si apreciat. Imi arunc adidasii deja murdari de la ploaia de afara si urc in camera mea, ma schimb in ceva mai lejer si ma trantesc in pat luamdu-mi laptopul in brate. Fiind singur acasa, mama si tata sunt la servici iar sora mea mai mare, Gemma, e in oras cu prietenii, nu o sa se supere nimeni daca ascult muzica.

Muzica. Mereu m-a inteles si m-a ajutat cand aveam nevoie de sprijin. Mereu cand veneam de la scoala plangand ca lumea isi batea joc de mine doar pentru ca am parul cret, alaturi de vechii mei prieteni, lamele, muzica a fost mereu alaturi de mine.

Imi ridic maneca bluzei pentru a vedea bandejele deja pline de sange dupa mana mea. Le indepartej usor si-mi vad mana, plina de sange. Taieturile de acum doua zile se pare ca nu s-au vindecat. Ma indrept spre baie pentru a-mi pune ale bandaje si nu-mi dau seama cand incep sa cant.

Iubesc sa cant, mereu ma calmeaza insa nimeni nu stie ca pot canta, si nici nu vreau sa afle nimeni nici-odata. Daca ar afla, insultele s-ar mari.

Ies din baie fredonand si ma indrept spre bucatarie pentru ceva de mancare. Ajuns acolo incep sa cand si mai tare pana cand sunt intrerupt de niste aplaude din spatele meu.

-Harry, ai o voce chiar frumoasa! imi zambeste sora mea, Gemma. Dorinta mea de a nu afla nimeni despre "vocea mea" tocmai a fost luata de rau.

-Am vazut niste afise in oras cu inscrieri la X-Factor, ar trebui sa te duci. X-Factor? Deja e prea mult. Nu am de gand sa fac asta. Ma prefac ca nu am auzit-o si ma duc la mine in camera unde inchid usa.

***

Ultima zi de scoala. Maine o sa luam vacanta si nu o sa-mi mai vad colegii pentru doau saptamani. Pentru unii nu e mult, dar pentru mine, doau saptamani departe de ei este perfect.

-Hey, Harry, ce-ti mai fac carlionii? Incepe Derek sa ne joace cu parul meu razand impreuna cu gasca lui de maimute.

Derek este dusmanul meu. Suntem in aceeasi clasa de cand eram mici. Din clasa I ma tachineaza si vad ca inca nu se opreste.

-Lasa-ma Derek! Ma feresc de el insa ma prinde de gurelul jachetei mele si ma lipeste de perete.

-O sa te las doar cand vreau eu sa te las. Iar eu nu vreau. Injura printre dinti si ma lasa langa perete.

Dupa ce clopotelul ne anunta ca scoala s-a terminat, imi strang lucrurile repede si fug spre casa, unde ma duc in baie si ma inchid acolo.

Taieturile nu s-au vindecat dar nu-mi pasa. Durerea fizica e mai buna decat cea sufleteasca. Scot lama din micul sertar din perete si mi-o presez pe mana, sangele iesind la iveala. Dupa ce mana mi-e deja acoperita cu sange, pun un alt bandaj si ma pun in pat incercand sa dorm, insa propunerea Gemmei in legatura cu X-Factor, nu-mi da pace.

Poate chiar ar trebui sa ma duc. Poate asa o sa scap de toate insultele la adresa mea. "Sau poate insultele o sa se inmulteasca." adauga constiinta mea.

Poate o sa se inmulteasca dar nici-odata nu strica sa incerci. Nici-odata nu sti daca o decizie iti poate schimba viata. In mod negativ sau pozitiv.

Ok, deci am inceput o noua carte cu Larry.

Stiu ca e scurt dar promit ca urmatoarele o sa fie mai lungi.

Nu uitati de dedicatie *daca vreti* de un vot si de o parere in comm, ma ajuta super mult.