18-Larry Stylinson fanfic

Capitolul 2

De dimineata ma trezesc foarte odihnit, tinand cont de faptul ca nu prea am dormit, ma tot gandeam la X-Factor. Poate chiar ar trebui sa merg.

Cobor jos, la bucutarie unde scot borcanul de Nuttela si niste paine si incep sa mananc.

-Harry, ai uitat ca trebuie sa te duci la brutarie? imi reaminteste mama.

Ma duc in camera unde ma imbrac cu ce prind la mana si ies din casa indreptandu-ma spre brutaria unde lucrez. Cand ajung acolo vad ca e aglomeratie si imi iau sortul repede si ma apuc de munca. Cand sa iau ultima comanda, clopotelul de la usa incepe sa zdrangane si imi indrept privirea spre usa unde il vad pe Derek. Oh nu, ce cauta el aici?

-Mai mai mai. Pe cine avem noi aici. Styles nu stiam ca lucrezi cu babele. Injura printre dinti jucandu-se cu pixul din fata mea.

-Ce vrei Derek? spun deja nervos. 

-Vad ca cineva a prins tupeu. Ma prinde de mana unde am taieturile si simt deja lacrimile la coltul ochilor.

-Ce ai Styles, plangi? Ma tachineaza.

-Harry ce...? Apare Anna. Ea este sefa brutariei si prietena mea. Ea ma cunoaste de cand sunt mic si mereu a avut grija de mine.

Dupa o morala adresata lui Derek, Anna m-a lasat sa plec mai devreme acasa cu scuza ca nu ma simt bine. Pe drum spre casa m-am tot gandit la X-Factor si intr-un final, m-am decis sa ma duc. Ce se poate intampla? Intru in casa si ma indrept direct spre camera Gemmei pentru a vorbi cu ea.

Ea a avut ideea deci ar trebui sa ma sustina. Incep sa-i cand si observ socul dupa fata ei. Cand termin de cantat, aud niste aplaude din spatele meu si ma intorc pentru a vedea cine sunt. Mama si tatal meu vitreg. 

-Harry, ai o voce superba, de ce nu ne-ai aratat asta mai devreme? imi zambeste mama

-O sa se duca la X-Factor mama! tipa Gemma prin camera, fericita de decizia mea.

-Pe bune? Asta e foarte frumos Harry. Cand sunt insrierile? Observ fericirea in vocea ei.

-Pai am vazut un afis in oras. E peste o saptamana. Trbuie sa ma pregatesc daca vreau sa trec. Pa! tip si ies din camera in fuga lundu-mi laptopul si cautand melodia perfecta. Dupa 30 de minute de cautat, intr-un final am gasit-o. Am pus negativul si am inceput sa cant.

"Isn't she lovely? 

Isn't she wonderful?

Isn't she precious?

Less than one minute old, 

I never thought throught love we'd be 

Making one as lovely as she,

But isn't she lovely made from love?"

***

Emotile erau deja prezente in corpul meu. Toata lumea din jurul meu era agitata. Eram in baie aranjandu-mi carliontii in oglinda cand simt cum ceva, sau cineva ma tranteste pe jos.

-Oops!

-Hi.

Il priveam fix in ochi. Un albastru marin, suberb in care oricine s-ar pierde.

-Mhm.. scuze pentru aia. Eu sunt Louis. Imi zambeste timid si-mi intinde mana. Nu puteam sa fac nimic, eram blocat. Ochii lui m-au blocat.

-Mh? Ău da scuze, eu sunt Harry. Ii intorc zambetul si dau mana cu el. Mana lui era de o finete ireala, cum am facut contact, picioarele mele deja se inmuiau mau rau ca un jeleu.

-Harry tu urmezi, unde esti? Ma scoate sora mea din transa provocata de EL.

Am iesit din baie nu inainte sa-i fac cu mana si sa-i urez succes.

Cum am intrat pe scena m-am blocat dar ceva m-a ajutat. Era el. Era in fata mea si-mi zambea. Am inceput sa cant, multimea aplaudand. Minile imi transpirau iar trupul imi tremura.

Am primit 2 de da si un nu, dar asta nu m-a intristat.

Eram in backstage si il urmaream cum canta. Avea o voce angelica. El a primit 3 de da. Cum m-a zarit, zambetul lui s-a marit si a sarit la mine in brate.

-Am reusit Harry. Am trecut! Spune fericit iar eu chicotesc.

Cand am realizat ca inca il tin in brate l-am pus usor jos tinand contactul vizual cu el.

In secunda urmatoare isi lipeste buzele de ale mele. Are cele mai catifelate si dulci buze pe care le-am intalnit in viata mea. Flutusarii nu au incetat sa apara asa ca mi-am infipt mainle in parul lui fortandu-l sa vina mai aproape de mine.

Heiii, am pus next... :D sper sa va placa si sa nu uitati de dedicatie (daca vreti) si o parere. Ma ajuta foarte mult. :D