O Alpha II: Frăția Burns

Capitolul 31

Am deschis ochii, fiind in haita in care traisem o buna parte din viata mea. Parintii mei adoptivi stateau pe o patura, mancand niste biscuiti, iar eu citeam relaxata o carte. Stiam ca e un vis si toate astea erau o alcatuire a mintii mele, insa ma bucuram de momentul calm si frumos. Iarba era verde in jurul nostru, iar copacii inalti ne ascundeau. Cel mai important e ca ma simteam normala. Aici, in aceasta imaginatie, nu existau fratii Burns si nici eu nu eram vampir.

Elan discuta in departare cu niste fete de varsta lui, avand un zambet arogant pe fata. Pufnesc in sinea mea, dar fata mea nu tradeaza nici o emotie pe care o simt. Fiul Alpha-ului e atat de naiv si plin de sine! Il intereseaza doar ce se intampla in haita lui. Restul lumii poate fi in flacari si lui nu i-ar putea pasa mai putin. E amuzant. Si eu eram asa, fara nici o grija!

Natura din jurul meu incepe sa fie deodata distrusa. Copacii cad doborati pe pamant, iar florile se ofilesc. Totul dispare fara sa lase ceva in urma. E ca si cum nu ar fi existat vreodata. Varcolacii din haita sunt distrusi ca un puzzle aruncat pe podea. Nu, distrusi nu e cuvantul potrivit. Sunt uitati. Dispar din mintea mea si sunt inlocuiti cu amintirile mele actuale.

Deschid inca o data ochii, desi nu i-am inchis niciodata. Sunt intr-un hol lung, fara sfarsit. Podeaua e facuta din lemn, peretii sunt vopsiti in negru, iar de tavan sunt agatate lampi. De-a lungul peretilor sunt o multime de usi numerotate. Cand privesc in spatele meu, vad o alta usa identica, de data asta doar una. Realizarea ma loveste din plin. Nu sunt pur si simplu usi, ci sunt alegeri. Alegeri care au finaluri diferite, bune sau rele. Trebuie sa aleg una, sa fac o alegere. Merg in fata, cantarind in minte care ar fi cea mai buna dintre ele. Intr-un sfarsit, aleg o usa din partea dreapta a holului. O deschid larg si pasesc in fata.

*  *  *

Eram atat de confuza si nu intelegeam unde sunt. Capul ma durea ingrozitor. Simteam cum suvitele de par imi atingeau obrajii, iar barbia imi era lipita de piept. Intunecimea domnea in jur, si nu stiam daca era din cauza faptului ca eram partial inconstienta sau era noapte. Amintirile imi erau acoperite cu o patura groasa de fum. Nu tineam minte ce s-a intamplat. Simteam o apasare pe piept, de parca aveam un bolovan pe el. Ceva lipsea, ceva nu e in regula, si nu pot sa inteleg ce.

- Dominic? murmur eu, cu ochii inca inchisi.

Un chicot slab si extrem de straniu se aude din fata mea. Imi deschid ochii, pleoapele mele tremurand pentru cateva secunde. Iau o gura mare de aer. Aveam bratele legate cu lanturi groase de peretele rece din spatele meu, iar incheieturile mainilor erau rosii din cauza iritarii. Imi ridic capul ca sa indepartez firele de par care ma impiedicau sa vad clar. Incaperea in care stateam era rece si intunecata, dar nu pentru mult timp. Zaresc mana unei siluete cum se indreapta spre un intrerupator, iar peste cateva secunde un bec ce atarna de tavan incepe sa lumineze.

Imi mijesc ochii si clipesc des. Un marait puternic iese din gura mea cand il vad pe Kylo sprijinit de perete, cu mainile stranse la piept. Imi amintesc cu repeziciune intalnirea mea din padure cu vrajitorul si felul in care eu mi-am pierdut cunostinta. M-a rapit, la naiba! Incep sa ma zbat, lanturile scotand sunete ingrozitoare. Incerc sa imi folosesc puterile ca sa scap de aici, insa in loc de fiorii placuti ce ar trebui sa treaca prin bratele mele, nu simt nimic. E ca si cum nu as fi vrajitoare.

- Ce mi-ai facut?! tip eu.

Toate incercarile mele de a-mi scoate puterile la suprafata sunt esuate. Kylo ranjeste in coltul gurii, privind multumit furia mea.

- Doar nu crezi ca sunt atat de prost sa te prind cu niste simple lanturi. pufneste el.

Zaresc in coltul camerei un piedestal din piatra. Pe el statea o sfera transparenta, in interiorul careia plutea un fum albastriu. Imi dau seama fara sa il intreb pe Kylo ca acea sfera imi blocheaza puterile. Am oftat in sinea mea. Bine macar ca vrajitorul a folosit un obiect cu efect temporar si nu mi-a neutralizat puterile, asa cum ar fi putut sa faca. Asta ar fi fost o problema si mai mare.

- Si tu esti fara puteri. zic eu.

Daca efectul sferei ajunge la mine, sigur ajunge si la Kylo.

- Nu eu sunt cel inlantuit, asa ca am avantajul. spune el cu un zambet dracesc pe fata.

- Avantajul la ce? Sa ma torturezi ca sa ii faci rau lui Dominic? Credeam ca am trecut peste asta cu mult timp in urma!

Kylo isi da ochii peste cap si paseste lent peste mine. Umbra lui se intindea pe perete si pe usa acestei camere. Era neagra si, desi becul palpaia, ea ramanea stabila. Exact ca Kylo. Nu s-a lasat niciodata doborat de moartea si intunericul care il inconjoara. Era ironic. Vrajitorul are semnul si puterile albe, iar eu le am negre. Suntem total diferiti, in ambele sensuri, si totusi uite-ne aici impreuna, gata sa ne omoram unul pe altul.

- De ce m-ai adus aici? Sunt un vampir. Iti sunt total nefolositoare! zic eu.

Pumnii imi erau stransi, unghiile intrandu-mi in piele. Furia clocotea in mine, si, in plus la asta, imi era foame. Foame de sange. Sigur au trecut nenumarate ore de la vanatoarea mea cu Deborah si acum aceasta ravnire ma face sa urasc persoana din fata mea si mai mult.

- Ti-am dat o alegere, Ayame. Te transformi in varcolac sau nu. Ai refuzat. Ti-am spus ca nu o sa iti placa ce o sa fac daca decizi sa nu ma ajuti. Ai facut-o cu mana ta. Acum, nu ai decat sa te lasi folosita de mine, pentru ca nu o sa poti face nimic altceva. spune el.

Ma incrunt. Cat timp mai am o farama de viata in mine, o sa lupt sa nu fiu controlata de Kylo. Nu o sa il ajut, desi asta inseamna sa ma las ranita. Ma concentrez pe link-ul dintre mine si Dominic, vrand sa-i cer ajutorul. Nu stiu unde sunt, dar poate baiatul mi-ar putea gasi cumva localizarea. Dar nu simt nimic, asa cum nu imi simt nici puterile. Acea sfera nenorocita blocheaza pana si legatura mea cu sufletul meu pereche!

Kylo se apleaca deodata si ia de pe podea un pahar plin cu lichidul rosu pe care mi-l doresc atat de mult. Ma mir. Nu l-am observat pana acum. Vrajitorul il lasa la picioarele mele. Coltii mi se alungesc, iar ghearele imi zgaraie interiorul palmei. Oricat de mult as vrea sa ajung la paharul cu sange, sunt legata strans. Abia daca ma pot misca. Kylo scoate o cheie din buzunarul pantalonilor sai si apuca lantul care imi tine mana dreapta. Vrajitorul descuie lacatul care il tine de perete. In secunda in care mi-am simtit bratul liber, m-am intins cat de tare am putut spre Kylo. Il apuc strans de gat, firisoare de sange curgand pe pielea lui alba si murdarindu-i tricoul. Baiatul tresare, aratand panicat, insa isi revine rapid si se smuceste de langa mine, fugind inapoi spre usa. Baiatul ma omoara din priviri, eu ranjind in coltul gurii.

- Esti un las. Fugi mereu.

- Prefer sa fiu un las decat sa mor. imi raspunde el.

Il ignor si ma aplec cu greu spre paharul cu sange, apucandu-l cu mana dreapta. Il duc spre buzele mele si beau cu nesat din lichidul vital. Avea o aroma ciudata, dar eram prea infometata ca sa observ asta. Kylo ma priveste cu ochii unui pradator, analizand totul precaut. E de parca asteapta ca ceva sa se intample. Simt cum coltii mi se retrag, insa nu e din cauza ca foamea mea s-a diminuat. Scap paharul, lichidul ramas imprastiindu-se pe podea. Pielea incepe ma sa furnice. Ghearele care s-au retras acum cateva secunde, incep sa creasca din nou, de data asta mai lungi si mai ascutite. Ca cele de varcolac...

- Transformare placuta. ranjeste Kylo, apoi iese din incaperea intunecata.