My Boss' Son (Tradusă) - HS FF

Capitolul 5

"Bună dimineața, domnule Styles! Sper că ați avut o călatorie plăcută." îl salut în timp ce intru în biroul lui.

"Întradevăr, mulțumesc Ella. Unde este fiul meu?" Întreabă el uitându-se în spatele meu chiar atunci când am închis ușa.

"Oh, probabil se îndreaptă spre noi chiar acum." Spun eu, deși nu am habar cât îi va lua să ajungă aici.

Mă așez pe unul dintre scaunele mici și gri din fața vastului său birou din stejar și îi înmânez documentele pe care mi le-a cerut, pentru a arunca o privire peste ele.

"Au fost completate și sunt acum gata să fie semnate de domnul Woodward." Îi comunic în timp ce el continuă să dea pagină după pagină, umezindu-și adesea degetul arătător, pentru ai fi de ajutor.

"Hmm" murmură el pentru sine înainte să lase hârtiile le birou "ce-ai spune de niște cafea în timp ce îl așteptăm pe fiul meu?"

"Ar fi minunat" zâmbesc, deși urăsc cu desăvârșire cafeaua. Niciodată nu mi-a plăcut, mirosul îmi provoacă o stare bolnăvicioasă, dar nu vreau să fiu nepoliticoasă și să îi refuz invitația.

"Anna" spune el în speaker-ul telefonului din birou "ai putea să ne aduci un espresso cu lapte și..."

"Oh, aș vrea același lucru." Răspund eu, atunci când el își îndreaptă privirea spre mine, așteptând un răspuns.

"Două espresso cu lapte, te rog." Continuă el ținând apăsat butonul ce îi permite să se conecteze la recepție.

"Imediat, domnule!" Spune Anna aflată la celălalt capăt al firului.

Anna este o fată drăguță, deși am fost puțin șocată atunci când a ieșit din camera lui Harry, foarte devreme într-o dimineață, evident purtându-și hainele de cu o seară înainte. Era clar stânjenită atunci când a trebuit să treacă prin "mersul rușinii" chiar în fața mea. Îmi aduc aminte că i-am zâmbit sarcastic și i-am spus: "Ne vedem la muncă!" chiar când ieșea pe ușă.

"Așadar vorbeam cu mama ta în dimineața aceasta" spune el și sunt imediat derutată de afirmația sa.

Dintre toți oamenii, de ce ar vorbi cu mama mea? Oh, Doamne! Mă concediază?!

"Este o femeie foarte politicoasă, nu-i așa?" Continuă el.

"Da, foarte." Confirm eu, încă fiind confuză în legătură cu motivul pentru care ar vorbi el cu ea.

"Mi-a spus că ai vrut mereu să călătorești?" Întreabă el, iar eu încep să mă panichez din ce în ce mai mult la gândul că ei au purtat o discuție despre mine. Mă rog ca ea să nu îi fi spus ceva jenant.

"Mi-am dorit întotdeauna să văd cum este viața în afara New York-ului." Spun eu sincer.

M-am născut în Australia, deși am fost crescută în New York și nu am părăsit statele până când nu ne-am mutat. Eu și familia mea plănuiam să mergem în Franța într-o vacanță, dar cu doar câteva zile înainte să plecăm, fratele meu a fost internat în spital, ca apoi să aflăm că are Leucemie. 6 luni mai târziu a murit. Avea 12 ani.

"Este mereu bine să experimentezi alte culturi, în special când ești tânără." Zâmbește el.

Exact când eram pe cale de a-l întreba de ce a vorbit cu mama mea, el răspunde la telefonul său de la birou.

"Ei bine atunci, hai să aflăm unde este Harry, ce spui?" Spune el, iar eu îl opresc imediat.

"O, nu, domnule Styles. Nu vă deranjați. Îl voi găsi eu pentru dumneavoastră." Mă ridic eu de pe scaun, iar el închide telefonul.