Fii tu ochii mei

Capitolul 7

Iadul în care am intrat de bunăvoie nu este așa cum m-am așteptat. Conștiința mă bate la cap ca o nevastă cicălitoare. Nu pot gândi, nu pot mânca, nu pot face lucrurile obișnuite fără să mă gândesc la ea măcar o secundă.

Nopțile mi le petrec așteptând mesajele Lanei. Mă liniștește să îi aud vocea dulce, mă aduce pe drumul cel bun.

Sunt nebun după ea. Nu știu cât timp am să mai pot sta în starea asta. Iar Wes... tata... Când îmi povestește câte ceva este atât de fericit și mie îmi vine să intru în pământ de rușine și de durere.

Dar nici nu pot renunța la ceea ce Lana îmi oferă. Pentru moment, deși îmi este cumplit de greu, am să mă mulțumesc cu atât. Dar mă cunosc și știu că asta nu va dura mult. Voi dori mai mult cât de curând. Și atunci iadul va părea un loc frumos pe lângă ceea ce am să creez eu.

Jerome și Tyler, prietenii mei cei mai buni mă invită la un bar din oraș iar eu nu îi refuz. Am nevoie de orice mă distrage de la gândurile imorale pe care le am cu Lana. Am luat Dodge-ul, lui Tyler îi place la nebunie să mă vadă dând spectacole de burnout gratis prin fața barurilor. Jerome este polițist, culmea, tatăl lui este bun prieten cu Wes.

Băieții sunt deja acolo așa că cobor din mașină și fug în bar, nu am chef să mă certe pentru întârziere.

-Ooo, prințesa a venit! zise Tyler.

-Da, merit... Dați ce aveți mai bun în voi...

-Avem o grămadă de povestit, omule! Dar mai întâi ne spui de ce ai dispărut așa?

-Da, chiar. Nu te-ai mai arătat de mult.

-Am avut treabă, zic eu sec.

Îi fac barmanului semn și acesta îmi aduce o bere. Cei doi fac o pauză fără să spună nimic. Mă uit spre ei...

-Ce?

-Omule, serios...Ce e cu tine? Mi se pare mie sau cumva ai pe cineva care îți ocupă tot timpul....

Strâng sticla de bere în mână mai mult de frustrare...Da, este vorba despre o femeie, dar este una pe care nu o pot avea.... La dracu!

-Hai să fim serioși... E măritată? bufnește Jerome...Altfel nu îmi explic tăcerea.

-Da, sigur e măritată...

-Terminați... Nu este nicio femeie măritată. Lăsați-o baltă...

-Ahaaaaa! Deci este vorba despre o femeie. Îți dai seama că ne-ai făcut curioși și nu scapi de noi, nu?

-Doamne, sunteți mai rău decât femeile cicălitoare.

Salvarea mea vine sub forma unui apel de la Lana. Ies afară să vorbesc ca să scap de cei doi inchizitori.

-Bună... Iartă-mă că te deranjez la ora asta....

-Nu mă deranjezi, niciodată Lana...

-Wes nu este acasă și am desfăcut ceva la expresorul de cafea și cred că l-am stricat... Scoate sunete ciudate.

-Cafea Lana? La ora asta? întreb eu poznaș.

-Da...cappuccino mai degrabă.

-În primul rând ai grijă să nu te arzi... S-ar putea să scoată abur sub presiune pe undeva... Mai bine scoate-l din priză... Uh...Vrei să vin să văd ? spun eu ezitând. Tata vine târziu?

-...Brad.

-Da... Mai bine nu vin... Dacă îl scoți din priză o să fie bine până vine tata.