Katerina

Capitolul 5

Ajung acasa.Mama e in bucatarie,sper sa nu ma observe.

-Katerina?
Firar
-Da mama? spun,aparandu miun nod in gat

-Mi-ai facut azi inca o surpriza. Nu inteleg ce e in capul tau. Ce ai de gand sa faci cu viata ta. Esti inutila,la fel ca fratele tau.Vrei sa ajungi ca el? Oo nu nuu,tu o sa ajungi si mai rau. tipa mama la mine,avand privirea aia..Tot ceea ce am auzit,toate cuvitele,insultele au fost ca un cutit care imi taia inima in mii si mii de bucatele.

-Multumesc..spun eu incercand sa nu izbugnesc in plans. Intru in camera mea,intunecata,ma arunc in pat,imi iau ursuletul,Teddy,si izbugnesc in lacrimi. Fiecare lacrima ce imi atinge obrazul aspru,ma face sa ma urasc,eu nu plang..Dar tot nu ma pot abtine. M-am saturat sa fiu considerata un nimic. Ca profesorii si mama..mama....sa se uite la mine cu privirea aia care ma ucide,care ma face sa cred ca toata viata mea e doar dezamagire si..si NIMIC..viata mea e un NIMIC,sunt un NIMIC. Incerc sa imi musc limba,il strang pe Teddy cat pot de tare in brate. Da..nu mai sunt de ursulet,dar nu mi pasa. Teddy,chiar daca nu e o persoana,zic ca el ma asculta si e alaturi de mine. Niciodata nu-mi poate oferi privirea aia. E singurul caruia ii pot spune povara mea...Ca de obicei,inecata in propriile lacrimi,adorm cu capul pe Teddy,cu castile in urechi ascultand Birdy ,People Help The People ♥