Katerina

Capitolul 8

Este vineri seara si ca de obicei nu am nimic de făcut. Ma cufund in canapeaua din dormitor si dau drumul la televizor, mutând de pe un canal pe altul . Si bineînțeles nu găsesc nimic interesant care sa imi placa. Imi dau pătura jos de pe mine, ma încalț in botoșei mei preferați de culoare neagră si imi îndrept pașii spre bucatarie. Caut ceva de ronțăit dupa care ma decid sa imi fac o cafea cu multă,multă frișca. Dau drumul la muzica ca sa nu ma plictisesc si mai mult. Cuprinsă de melodie nici nu imi dau seama cum încep sa dansez. Dau sonorul la maxim si încep sa ma mișc prin toată casa. Ultima oară nu a ieșit prea bine. Am spart o vaza si am doborât mai multe obiecte de prin casa. Am o casa destul de mare. Dormitorul meu este cea mai mare încăpere din casa,adică e si normal. Balconul meu are direcția spre ocean. Mereu imi place sa imi petrec timpul acolo,peisajul minunat ma liniștește. Bucătăria este al doile loc preferat din casă. Dacă as putea mi-aș muta frigiderul in camera mea sau mi-aș muta patul in bucătărie. Si bineînțeles curtea care nu este nici prea mare,dar nici prea mică. Da nu asta contează. Contraza faptul ca am pișcina...
Cred ca am umplut toată casa cu miscările mele de dans,din fericite de data asta nu am spart sau doborât nimic. Intru in bucătari tot in pași de dans sa vad dacă mi sa răcit cafeaua.
-Raeen!!!
*Ce? Cine ma striga?Mama nu e acasa!!??* imi întorc privirea si ca sa vezi. Înghețat de frig cu zâmbetul pe buze, David era pe partea cealaltă a ușii de sticla din bucatarie.
-Ce!?!? Ce cauți aici? Cum de sti unde stau? Adică,stai tu le sti pe toate!
- Ai de gând să-mi deschizi sau ma lași sa înghet de frig? spune cu un zâmbet ironic.
Ma îndrept spre ușa să ii deschid dar...
-Hmm..te cunosc doar de o zi. De unde stiu eu ca nu esti un psihopat care ma urmărește si acum a venit la mine la usa ca sa ma omoare cu un cuțit? spun eu ridicând din sprâncene.
-Pe bune, Raen?
-Aha,vorbesc serios . Arăta-mi mâinile David,dacă asa te-o chema cu adevărat.
Imi arată mâinile dupa care începere sa rada. Ii dau drumul înăuntru si pe buzele lui se formează acel zâmbet ucigător.
-Asa faci cu toți băieți înainte sa între in casa ta? ma întreaba ironic începând sa rada.
-Oo mai taci si spune-mi de unde sti unde stau.
-Off Raen. Chiar tu ai spus-o. Eu le stiu pe toate.
-Vrei sa o lași mai moale cu teatrul asta. "Atotștiutorule"? Spune-mi cine esti si ce vrei.
-Nu vreau sa te enervezi,Raen. Ți-am zis! Sunt un bun observator si imi place sa aflu lucruri despre fetele care mi se par frumoase si de treaba. De la început am văzut ca nu esti ca celelalte, ai ceva special Raen. Si vreau sa te cunosc mai bine. in obrajii lui se observa roșeața care a apărut da când a deschis gura. Sa nu uitam de zâmbet si de ochii lui strălucitori care te fac sa ai încredere.
-Din nou, David. Lasa teatrul,ok?
-Raen. Vorbesc serios. De când am aflat ca voi fi repartizat la aceasta școala , am vrut sa ma interesez de noii colegi. Si am dat peste tine. Ți-am citit dosarul personal..am niște relații..si..Ămm nu stiu. Mi s-a pus pata. Adică înțelegi tu.. Si asa am aflat si unde stai,si am văzut ca nu esti tocmai o eleva model,de aici si chestia cu mama ta,si profesorii. Iar chestia cu romanele?? Un prieten care lucrează la biblioteca te-a văzut ca tot împrumutați romane polițiste.. Nu vreau sa crezi ca sunt un ciudat sau ceva...
-Tu chiar esti un ciudat. Un ciudat drăguț. David.. Eu am prieten,si sti asta. Vreau sa respecți asta. Noi suntem doar simpli colegi,amici,ok? Si doamne,sa nu mai faci asta niciodată!! ma apropii mai mult de el si ii dau o palma simtindu-ma oarecum stânjenită.
-Bine..chiar o meritam. Imi pare rau,stiu ca nu trebuia sa fac asta. Si da stiu ca tu esti cu Stephen si respect asta,dar vreau sa sti ca țin la tine si dacă o sa ai nevoie de ceva..sti unde ma găsești. imi da un pupic pe obraz si iese brusc din casa,luându-și telefonul din buzunar care suna in disperare. Ma uit pe geam dupa el,bineînțeles pentru a treia oară ma lasa cu ochii in soare. Il urmăresc cu privirea pana iese din curtea casei,si ma las ușor in jos având picioarele înmuiate.
Conversație David!
-Sa rezolvat,i-am ajuns sub piele. Sigur e topita.
-Asta am vrut sa aud. Ai făcut o treaba buna. Tine-o tot asa dacă vrei sa iasă bine. Mai ai 3 saptamâni David. Timpul se scurge! Tic-tac..
Apel încheiat!