Here we go again

Here we go again..{ Viata 'amoroasa' a unei adolescente indecise}

Mandy este o adolescenta rebela, de 17 ani, care mereu face doar ce-si doreste si niciodata nu asculta de altii. Are un frate geaman cu care iubeste sa se certe, dar pentru care ar face orice, desi niciodata nu ar recunoaste. Este indragostita de prietenul ei din copilarie, care se intampla sa fie si prietenul cel mai bun al fratelui ei. Dar ceva se schimba cand apare Stefan, un nou prieten al fratelui ei..

Oare va stii vreodata, mereu confuza Mandy, ce-si doreste cu adevarat?

{Ok, deci este primul roman pe care incerc sa-l scriu..asa ca.. fiti blanzi cu mine. Chiar daca acum nu sunt atat de buna, pe parcurs poate, ba nu, sigur! o sa imi  imbunatatesc lucrarile.  ^.^}

Cap I.

 

 

               Dormit la 2 dimineata, trezit la 1 PM, mancat, uitat la TV sau navigat internet, mancat, dormit.

Cam asa suna o zi obijnuita din viata mea ( in timpul vacantei e.e ).

   Sunt Mandy si pot spune ca am cea mai plictisitoare viata de pe planeta. Ba nu: din Univers.

Deabea a trecut o saptamana de cand am intrat in vacanta de vara, iar eu am inceput sa ma plictisesc de moarte.

Toti prietenii mei s-au gasit cate un part time job, doar eu stau acasa si imi omor timpul certandu-ma cu fratele meu mai mic.

Bine, cand spun mai mic, ma refer la..mai mic cu 10 minute decat mine si mai inalt cu 15 cenimetrii. Waai, cand ma gandesc..Nu pot sa cred ca piciul asta care pana acum cativa ani era mai mic decat mine, m-a intrecut. Tsss! Dar in fine, nu mai conteaza.

   Ma arunc in pat pe burta si inchid ochii incercand sa ma gandesc la ce as putea sa fac sa imi mai treaca timpul.. Macar de ar fi Sabrina acasa...

   Apropo de Sabrina, ar trebui sa o sun sa vad azi la cat iasa de la serviciu.

Imi imaginez ca v-ati dat seama ca Sabrina este prietena mea cea mai buna, nu? Ei bine, in caz ca nu v-ati dat seama v-am spus eu acum.

In afara faptului ca Sabrina este my bff, e si cea mai draguta fata pe care o cunosc. Stai. Draguta? Nu. Draguta e prea putin spus pentru ea. Este superba si e si cea mai buna prietena pe care o poate avea cineva. E o barbie tipica: parul blond pana la umeri si perfec drept, ochii verzi si mari, nu prea inalta, un corp perfect, fara pic de celulita sau grasime si pielea usor bronzata. In afara faptului ca e superba, e si foarte sensibila, intelegatoare, linistita..este prea dulce pentru lumea asta acra.

Eu, spre deosebire de ea, sunt total opusa. Bruneta cu parul pana la mijloc si putin ondulat, ochii caprui, putin mai inalta decat ea, n-am un corp prea slab, dar nici grasa nu sunt..doar ca am forme..rotunde: prin forme rotunde se intelege ca am sanii si soldurile marisoare. Iar tenul meu este putin mai bronzat decat al ei. Si peronalitatile noastre sunt foarte diferite. Eu sunt o fire mai directa, spun tot ce-mi vine in minte fara sa ma gandesc la consecinte, pe cand ea intotdeauna tace ca sa nu raneasca pe cineva. Ea e firea timida, eu sunt cam indrazneata; ea e fata serioasa si ordonata, eu cea care ia totul in gluma si care uraste ordinea.

Poate asta este si motivul pentru care suntem cele mai bune prietene de atatia ani: faptul ca suntem total diferite.

   Deschid ochii si dau sa ma ridic sa-mi iau telefonul, cand simt pe cineva peste mine.. David! Era clar. Idiotu' asta de frati-mio nu inceteaza sa-mi faca viata imposibila:

- DA-TE  JOS DE PE MINE POTAIE!!! strig la el si incep sa dau din maini si din picioare, poate-poate se ridica. Dar incerc in zadar.

- Mai intai da-mi CD-urile pe care le-ai luat de la mine din camera printeso! Imi prinde mainile ca sa nu ma mai misc.

GOD! De ce baietii trebuie sa fie atat de puternici?

- Despre ce CD-uri vorbesti? Habar n-aveam despre ce vorbeste acolo. Nu i-am luat nici un CD. Ce sa fac eu cu zgomotul ala pe care el il numeste muzica? -Hai DA-TE JOS! NU MAI AM AER sac de pietre ce esti!!!

-Zi-mi unde mi-ai pus cd-urile si ma dau jos. Continua sa ma tina de maini, dar am simtit cum s-a ridicat putin de pe mine, fiindca acum puteam sa respir mai usor.

- Da' habar n-am despre ce cd-uri vorbesti idiotule! De cate ori vrei sa-ti spun?!? Pe langa faptul ca baietii sunt atat de puternici, mai au si o minte de gaina. (No offense guys xD )

Am simtit cum s-a dat jos de pe mine. Ahh, in sfarsit. Credeam ca o sa fiu zdrobita inainte sa-mi vina vremea sa mor. M-am ridicat de pe pat si mi-am asezat hainele, care acum, multumita lu' frati-mio erau mai sifonate decat ale soldatilor care tocmai au venit din razboi.

- Hai serios acum. Chiar nu mi-ai luat tu CD-urile de pe noptiera? Incearca sa-ti amintesti blondo! S-a uitat la mine..ingrijorat? Era ingrijorat pentru niste amarate de CD-uri? Frate, frate-mio asta e chiar ciudat.

Mi-am incrutisat bratele si m-am uitat la el cu o spranceana ridicata:

-In primul rand- nu sunt blonda, daltonistule! mda..stiu ca daltonistii nu pot face diferenta dintre rosu si verde, dar asta a fost primul lucru care mi-a venit in minte. - Si doi: Ti-am mai spus de 1000 de ori ca habar n-am despre ce cd-uri vorbesti. M-am uitat la el si am vazut ca nu a schimbat expresia ingrijorata de pe fata lui. - Da' serios, de ce faci atata caz pentru niste amarate de cd-uri? Adica..poti sa-ti cumperi altele oricand. I-am spus cu o voce de a tot-stiutoare.

- Nu erau ale mele..

- Ei si? Poti sa-i spui celui ale carui sunt..ca pur si simplu capul tau mare si nefolositor a inceput sa-si piarda neuronii si ca nu-ti mai amintesti ce ai facut cu cd-urile lui. M-am uitat la el zambind de la o ureche la alta.. Nimic nu-mi place mai mult decat sa ii fac fratelui meu "complimente".

- Tss!

Atat a spus si a iesit din camera. Ciudat. Nu. FOARTE ciudat! Ce s-o fi intamplat cu el de nu imi mai intoarce replica? Trebuie sa aflu ce i se intampla..