Gods of the Sea |Traducere în Română| (În Curs De Editare)

Capitolul 11 - Povești

"Gândește-te la asta ca la petrecerea de ziua ta."

Jungkook rânjea, în timp ce le făcu semn tuturor oamenilor din jurul meselor care deja beau într-o cantitate mare de alcool.

Te încrunți. "Ai spus că nu sunt oaspete pe nava asta."

"Nu ești. De aceea trebuie să te grăbești și să aduci mai mult alcool pentru echipajul meu."

Ți-a dat o lovitură rapidă în spate cu cizma lui tare. Ai mormăit, întorcând și lovindu-l în schimb, deși lovitura nu era la fel de puternică ca a lui. Neafectat, el zâmbi și se alătură celorlalți oameni în conversația lor puternică. Ai vrut să te antrenezi cu sabia alături de Jimin, doar ca să înveți cum să-l răzbuni pe Jungkook, dacă este necesar. Dar Jimin aretreabă. Se află la capătul îndepărtat al mesei, cu ochii sticloși în adâncul gândului, în timp ce haosul continuă să-l înconjori.Gândindu-te la asta, Jungkook are dreptate. Era ciudat că Jimin se oferise să te învețe să lupți. Și modul în care vorbea tot despre lumea spirituală... era ceva de care trebuia să-ți faci griji? Ai coborât în bucătărie.

"Roialitatea căpitanului mai dorește alcool," spui către Taehyung când te duci la bucătărie. 

"Sună a petrecere!" Taehyung spuse cu entuziasm. "E din cauza ceremoniei de mâine."

Dai din umeri. "Cu toții spuneți că este atât de firesc. Ca și cum m-ar tăia deschis nu înseamnă nimic pentru tine. M-am așteptat să-ți pese puțin, Taehyung."

Chicoti, ținându-ți brațul. A dat o unghie peste degetul din brațul care a început la încheietura mâinii și a dat-o cu mâna până la cot.

"Este o tăietură inofensivă," spuse blând.

"Asta pare a fi o contradicție în termeni."

"Sincer, nu este periculos. Vor lua un pumnal mic, argintiu, făcut din piatră arsă și cea neagra a oceanului și vor pune o mică înțepătură în braț. Aici." Bătu pe mână, între încheietură și cot, pe partea cărnoasă a brațului tău. "Jimin va spune câteva cuvinte, vei picura sânge pe o lumânare, iar lumânarea va exploda și va deschide lumea spirituală."

"...Vrei să spui din nou acest ultim aspect?"

Își scutură capul la tine. "Ești ostatică, porumbiță, dar nu te afli în niciun pericol real. Te voi proteja. Ai cuvântul meu."

Își aruncă brațul în jurul taliei și făcu o plecăciune teatrală.

"De ce nu mă protejezi împiedicând să mă taie și să deschidă tărâmul spiritual? Nu aș prefera nici una, să știi."

Îți luă mâinile și le scutură cu căldură. "Aș vrea asta, porumbiță. Chiar aș vrea"

Apoi ridică câteva sticle cu alcool, dându-le în brațe. 

"Du asta căpitanului," spuse cu un zâmbet. "Lasă-l să bea în seara asta. S-ar putea să nu aibă ocazia să bea cum trebuie după ziua de mâine."

Taehyung te-a întors și te-a împins înapoi pe scări.

"De ce mă forțează toată lumea să mă plimbe înapoi și înainte din bucătărie?" te plângi. "Spune-mi doar să plec. Pot merge. Atât tu cât și căpitanul, jur..."

Tu singură ai șoptit, în timp ce te întorci pe scări, dându-i sticlele de alcool. Oamenii i-au luat cu nerăbdare, mulțumindu-ți și să te ia cu el, în timp ce-și umpleau paharele la margine.

"Întotdeauna e bine să vezi o sticla de rom și o pereche de ochi frumoși," îți spune unul din ei. 

"Prefer romul," spune altul cu o râgâitură "Nu are nici o pereche de buze care să-mi spună să-mi iau rufele."