Gods of the Sea |Traducere în Română| (În Curs De Editare)

Capitolul 29 -Regele

Umbrele se risipesc și se despart, căzând la pământ din cer și venind spre navă. Tu țipi și te ferești de vântul care te ridică. Seokjin nu pare să fie deranjat, și stă pe pământ dat fiind faptul că umbrele se adună în jurul lui. Își ridică o sprânceană la figurile care aterizează pe navă, stand drept lăsând la vedere o mână de bărbați și femei cu aripi lungi și negre.

Sirene.

"Frumoasă intrare," Seokjin zise, monoton.

"De ce ați venit la Groapa Sirenelor?" unul din bărbați sirenă întrebă, pășind înainte.

Jin își ridică tricoul ușor arătându-le desenul Celtic de pe coasta lui. Sirenele făcură pași în spate, atmosfera transformându-se în seriozitate.

"Unde e regele?" Seokjin întrebă.

"Vă vom duce la el," sirenă spuse făcând o plecăciune.

Seokjin făcu semn spre Taehyung și tu să îl urmăriți.

"Sunt încarnați," Seokjin le spuse. "Sunt cu mine."

Este ciudat să auzi acele cuvinte ieșind din buzele lui Seokjin. Sună ca și cum ar fi șeful tău cumva și nu îi place idea. Dar este pentru prima dată când încearcă să te țină aproape de el în loc să te insulte, deci accepți asta.

"Și ceilalți?" sirena întreabă

Seokjin dă din umeri. "Oameni pentru schimb."

Ceva din stomacul tău s-a strâns. Ai făcut un pas înainte pentru a obiecta, dar Seokjin ți-a aruncat o privire terifiantă de dezaprobare. Înainte de a putea vorbi, Taehyung te-a apucat ușor de braț și ți-a zâmbit liniștitor.

"Nu îi v-a rani," Taehyung spuse. "Nu până la schimb."

Îți strângi dinții. "Nu e ca și cum îți pasă."

L-ai smuls din cală și ai urmat celelalte sirene, ținându-ți capul sus. Cui i-a păsat dacă ai fi un blestemat întrupat? Nu că ai fi crezut pe deplin asta oricum. Indiferent ce ai fost - sau nu - ai știut acest lucru: erai în continuare aceeași doamnă demnă pe care ai fost-o înainte de a fi ajuns vreodată pe această navă. Tatăl tău era încă mai măreț decât orice rege. Și indiferent de ce s-a întâmplat aici, te-ai întoarce la familia ta.

Două sirene conduceau în față, în timp ce celelalte te flancau în lateral și în spate. Alte sirene au rămas înapoi pe navă și se părea că ar strânge echipajul și le vor duce în peșteră. Te-ai uitat peste umăr cât ai putut, fără să vezi o privire asupra lui Jimin sau Jungkook.

Ai vrut să le vorbești. Ai vrut să le spui tot ce ai aflat într-un timp atât de scurt. Ai vrut să le spui că nu ai planificat niciodată să-i faci rău, dar Taehyung spusese că ești dușmanul lor...ar încerca cu adevărat să te omoare? Chiar nu au simțit nimic deloc față de tine fără să-i fermeci?

Sirenele te-au condus de pe corabie în cavernele care se întindeau lung și larg în întuneric. Cavernele au devenit doar mai întunecate și mai adânci și au existat momente în care nici măcar nu ți-ai putut vedea mâna în fața feței. Sirenele din frunte v-au poruncit să le urmați vocea și ați făcut-o, încercând să nu vă împiedicați de pământul slick de sub voi. Indiferent, nu v-ați simțit nici măcar frică. De fapt, te-ai simțit mai împăcat decât ai avut-o vreodată. A fost ca un mic dejun cald de duminică dimineață cu părinții tăi; senzația de nostalgie în timp ce pășeai pe pământul răcoros și respirai vântul curat și proaspăt care îți mângâia pielea.

După un ultim tunel întunecat, cavernele s-au deschis din nou către o cupolă masivă, cu un tavan mai înalt decât orice clădire pe care ați văzut-o vreodată. Sirenele zburau încet în jurul marginilor, cu aripile întunecate în plină desfășurare. Era imposibil să nu-i privești și să admiri felul grațios în care zburau în vânt. Deodată, pielea dintre omoplați te durea.