Capitolul VI

318 28 0
                                    

   Cine ar putea fi aceasta femeie misterioasa? Ar putea fi...o...SASAENG?! *Sasaeng-fana obsedata care isi urmareste idolii si e in stare de orice pentru ca acestia s-o observe*
   Nu. Nu pot fi "furat" de catre o asemeea persoana. M-am oprit si mi-am smuls mana din stransoare.

     Persoana misterioasa a ramas pe loc, fara a avansa, fara a se intoarce cu fata spre mine, asadar am fost nevoit sa merg in fata ei.

     Hmm, mi se pare ceva familiar, am sa-i dau esarfa si ochelarii jos. Cand m-am apropiat de ea, aceasta a facut un pas in spate, dar am reusit sa o prind de incheietura mainii. Acum e momentul. Voi incepe prin a-i da esarfa jos si...

    -Omo, tu esti...nebuna?! Ce-i cu tine?! Tocmai m-ai muscat de deget! Nici nu stii ce ai facut si cine sunt EU!

    -Hh...cine esti tu? Spune aceasta in soapta, mai mult pentru sine.

    -Eu sunt SungGyu, marele artist al...stii ce?! Intrebarea este cine esti TU?

    M-am apropiat brusc de ea, cuprinzandu-i ambele incheieruri cu mana stanga, iar cu cea dreapta i-am dat jos "masca" pe care o purta.

  -C-ce c-cauti t-t-TU aici?

   -Cred ca (,) cuvintele pe care le cauti defapt sunt "multumesc".

   -Multumesc? Pentru ce?

     Ji Eun a facut semn catre casa din spatele meu. Era destul de spatioasa si ingriita, cel putin exteriorul sau.

   -Casa asta?! Hh, e destul de bunicica, mai buna decat statul pe strada.

   Dau sa intru in locuinta dar Ji Eun ma opreste.

   -Cred ca nu vorbim desprea acelasi lucru. Aia e casa mea. Banca de langa, e a ta. Noapte buna.

    -B-banca?! Eu, marele SungGyu locuind pe o banca?

  -Desigur amice, eu merg sa fac un dus, ne vedem.

    -Nu. Nu ma poti lasa aici! Nici nu stii ce ai facut! Dar...dar nici macar nu am o perna! Daca racesc, huh? Te-ai gandit la asta? Banca este atat de rece, imi va trebui si o patura. Dar stai, daca vine un hot si ma fura? Ce spui de asta?! Yaa, lasa-ma sa intru in casa!

Ji Eun! Ji Eun ma auzi?! Ăă ajutor! E un hot, vrea sa ma fure, nu e de mirare, sunt chipes.

  Ji Eun! Lasa-ma sa intru, mi-e frig! O sa mor inghetat.

    Hh...totul e degeaba, nu ma va lasa sa intru. M-am asezat pe covorasul din fata usii. Era chiar cald si pufos. Sunt obosit, asadar nu ar strica un pui de somn.

.

.

.

   -SungGyu! SungGyu trezeste-te.

   -L-lasa-ma. Dorm. Nu vezi?!

    -Ce faci in fata usii mele?! Tu...esti incredibil. Esti exact ca un catelus caruia ii dai un colt de paine si apoi nu te mai lasa in pace. Hmm...o sa-ti spun Doggy, numele asta te prinde.

    Ma ridic somnoros de pe prag, fixandu-mi privirea pe Ji Eun.

   -Eu?! Ai uitat ca in Coreea te tineai dupa mine? Ca o pata de pe camasa. Defapt ca o guma de mestecat, odata ce te lipeai de mine, nu mai scapam. Ai inteles?! Tu...esti o bucăţică de guma pentru mine.

    -Yaa. Nu-mi spune asa, Doggy!

   -Dar asta esti!

    -Tu dormi in pragul usii mele. Esti doar un catelus neajutorat si plouat. Awe, atat de adorabil.

   -Bucăţică de guma, eu NU sunt adorabil. Eu sunt chipes.

    -Da. La fel de chipes ca un caine care sta in ploaie.

   

  

Army (partea a II-a) {Kpop fic}Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum