Povestile Familiei Anderson - Secretul fantomelor

De cand avem noi vecini?!

Era o... o...o... FANTOMA?! Din translucid, deveni material... pana ce arata ca un.. BAIAT NORMAL SI VIU DE, APROXIMATIV, 5 ANI!

-Buna! Eu sunt Johny! Pe tine cum te chema?

-H... e... i... eu sunt Deniss... tu esti?

-O fantoma. Dap. Eu si familia mea suntem....

-Johney! Ce faci aici? ! Noi ar trebui sa-i... CINE ESTI TU?!

-Asta ma intrebam si eu! Cine sunteti voi si ce cautati in casa mea?!

-Corectie. Tu esti in casa MEA. Acum, daca ma scuzi, am treburi mai importante decat sa te suport pe tine!

-I-auzi! Ca?

-Aaaa... nu e treaba ta. Johney,  plecam!

-Bine bine dar tu esti...?

-Pa Deniss! imi face cu mana Johney.

-Britney. Incantata... Deniss.

 

Deci deci deci. CE TOCMAI S-A INTAMPLAT?! De ce nu ne spusese nimeni ca o sa impartim ca sa cu O FAMILIE DE FANTOME. Adica, nu una-doua, o familie intreaga. Minunat. Acum, cum fac sa-i revad. Nu neaparat pe Britney, dar restul familiei? Adica Johnny parea chiar sociabil. Si adorabil.

Fiind cufundata in ganduri de genul, din greseala intru in cineva!

-Au! Ai grija pe unde mergi?

-Poftim?!

-Nu stai. Ce? Tu cine mai esti?

-Mike... Stai stai stai. Tu... MA VEZI?!

-Nu... sunt chioara.

-Nu, serios? Adica nu vorbesti cu pereti sau ceva... nu?

-Ba da, cum sa nu. Uite pe el il cheama Arnold, si iau in bratr un perete.

-Nu ma. Serios acum. De cand poti vedea o...?

-Deci, Johney si Britney sunt fratele si sora ta, nu?

-De unde stii?

-Sa zicem ca ne-am intalnit in pod. O intrebare? DE CE TE VAD? SE PRESUPUNE CA ESTI FANTOMA! SI MORT!

-Pai, la prima, asta ma intreb si eu. Iar la adoua, nu sunt chiar mort... adica sunt... intre, sa zicem asa.

-Intre ce?

-Intre viu si mort. Adica sunt fantoma.

-Pai si de ce arati ca unul viu?

-Iti convine mai mult asa? si devine translucid si foarte infricosator.

-Sincer, nu.

-Asa credeam si eu, si se schimba la loc.

-Si din ce motiv nu esti mort?

-Nu stiu... asta trebuie sa aflu, ca sa mor. Adica sa fiu in rai, practic. Dar numele tau? Inca nu l-am aflat.

-O, da! Sunt Deniss. Noua proprietara.

-Nu esti cam mica?

-Am 15. Si am si parinti, sa stii.

-Eu am tot 15! si incepem sa radem.

-Da... si restul familiei? A! Mama si tata, desigur. Pai, cred ca mama e in bliblioteca, iar tata pe veranda. Astea au fost locurile lor preferate cand erau inca vii...

-Iar locul tau?

-Terenul de fotbal,  normal!

-Este unul?!