Endless Life [Ariana Grande]

Cap. 1

Cum a început cea mai ciudată viaţă? A început de curând, dar până să fie ciudată a fost complicată. Aşa căăă încep cu începutul. Ziua mea de naştere:13 iunie 1995. Mai sunt doar câteva săptămâni până voi împlini vârsta de 18 ani. Mda..Îmbătrânesc cu un an. Urăsc asta, să ştii că îmbătrâneşti în fiecare zi, nu este un lucru prea plăcut(pentru cei ce conştientizează).

Trebuia să mă ocup eu de tot. Se pare că nici familia mea nu ştie că v’a urma majoratul meu.. Prin familia mea vreau să zic fratele meu. Locuiesc doar cu el deoarece mama e plecata in America şi vine foarte rar, nu am vazut’o de aproape 2 ani, iar tata..Ei bine de tata numai ştim absolut nimic de câţiva ani.. Sunt în camera mea şi mă gândeam..ar trebui să îmi iau permisul, adică măcar să incerc să il iau. Nu prea mă pricep la şcoală aşa de bine, mai deloc.. Îmi iau rapid o pereche de blugi, un tricou, o bluză subţire peste şi ies afara să mă plimb. Ploua destul de rău, defapt mereu plouă rău aici. Ascultam melodia lui Debussy-Clair de Lune. Nu trebuia să afle nimeni că am ascultat vreodata aşa ceva, sau viaţa mea v-a deveni un coşmar. Sincer, e asa de frumos sunetul ploii combinat cu melodia.

De odata ploaia s-a oprit şi a ieşit soarele.. Imposibil. Trăiam într-un oraş unde până acum am văzut soarele doar de 2-3 ori, unde erau paduri multe, de aceea sunt foarte uimită. 
Mă plimbasem atât de mult! Pierdusem noţiunea timpului şi nici baterie la telefon numai aveam, aşa ca mi-am dat jos căştile si am auzit nişte paşi..M-am uitat în toate părţile, dar nu era absolut nimeni. Eram absolut convinsă că mintea îmi joacă feste, cand cineva mi-a pus mâna pe umăr. M-am întors aşa de încet.. Off..Era doar Jessica, cea mai bună prietenă a mea.. Îi plăcea să mă sperie în ultimul timp..Deşi mă întreb de unde a aparut, unde s-o fi ascuns..?
J]-Clairisse! Mă asculţi?La ce te tot gândeşti?
C]-Ăăă? Scuze Jess, nu am vrut..
J]-În ultimul timp te porţi ciudat Clair, aproape că nu eşti tu..
C]-Tu vorbişi? Erai cea mai proastă persoană la ascuns sau la furişat. Te auzeai de la un km distanţă, dar acum..
J]-Poate că m-am schimbat puţin, dar sunt tot eu. Nu ne-am văzut de două luni, poţi să numai fi aşa de adâncă ca mereu şi să mă îmbrăţişezi?
C]-Scuze Jess..
Ne-am imbrăţişat..Ciudată îmbrăţişare totuşi, mă strângea aşa de tare încat puteam să jur că o sa îmi rupa un os..
C]-Ăăă..Jess? Poţi să îmi dai drumul.. Mă doare.
J]-Te-am rănit?
[Dacă m’a rănit? I se citea durerea şi îngrijorarea în ochi.. Nu îmi vine să cred, e aşa schimbata..A stat două luni la ţară şi parca ar fi trecut 10 ani]
C]-Nu..Nu m-ai rănit, de ce ai fi făcut-o?
J]-Eram sigura că nu trebuia să mă întorc.. Sunt încă tânără.
Am început să râd.. Era aşa confuză.. Se întreba mereu dacă a zis ceva greşit..
C]-Jess, tu eşti?
J]-M-am schimbat chiar aşa de mult..?
C]-Da ! „Sunt încă tânără”. Exact! Ce s’a întâmplat cu Jess care zicea: „Trăieşte-ţi viaţa cât eşti tânăr”? Ce puteai să faci la ţară?
Jess a rămas fară cuvinte aşa că mi-am întors privirea spre o veveriţă care se pierduse, dar când mi-am întors iar privirea, ea numai era aici. Când plecase aşa repede? Am hotărât să nu mă mai gândesc şi m-am întors acasă.
-Jakeee? Eşti acasă?
Nu mi’a răspuns, până la urmă l-am văzut. Nu îmi venea să îmi cred ochilor. Jake era..