Conacul

23 3 0
                                    

Mintea îmi e conacul
În care sunt blocat, se pare,
Pereții sunt plini de versuri,
Nu se vede vreo culoare.

Peisaj dureros, cuvinte ce dor,
Ce sufltu-ți descoase.
În camera în care le-am pictat ușor,
Pe cele mai dureroase.

Le-aș evita cu drag,
Pictând peste, uniform.
Dar, le mai citesc odată, vag,
Închid ochii și adorm.

Liniștită atmosferă,
Îți auzi suflul și gândul,
Și sângele prin arteră
Îți gonește duhul..

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 05, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Călătorie MentalăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum