𝗕𝗧𝗦? 𝗡𝗨 𝗠𝗨𝗟𝗧𝗨𝗠𝗘𝗦𝗖⚠︎

Cap. 1

Cred ca mor, imi suna alarma semn ca trebuie sa ma trezesc desi imi e asa lene trebuie sa merg si să-mi termin cântecul la școală.  Ma numesc Borodi Maria, sunt din românia mai precis din Oradea și studiez la facultatea  de muzica si compun, sunt prima din facultate si pot sa ma laud cu asta, sunt o fire vulcanica dar din păcate sunt prea sensibilă haideti să vă spun ceva despre mine eu m-am nascut cu ochi diferiti unul verde și unul albastru, nu bagam în seamă acest lucru până am ajuns bătaia de Joc a clase doar pentru ca era diferită față de ei iar de atunci purtam doar ochelari astfel încât să nu mi se vadă ochii, nu eram perfect sanatoasa dacă ar fi să o luam logic dar eu nu bag în seamă tot ce imi spun doctori pentru ca dacă ar fi asa deja eram moartă de mult (😂)  în fine se pare că alarmă aia nenorocita iar suna asa ca
Ma ridic din pat si merg să-mi fac rutina de dimineata si ma îndrept spre școală,  părinți mei sunt plecați la muncă și se întorc doar deseara ca de obicei, nu prea petrec timp cu ei dar nu-i condamn au mult de lucru deci asta e.

***********************

— mari, mari așteaptă, ma striga Domnul Profesor Cristian (el mi-e profesor de muzică)
- buna ziua domnule profesor
— Buna mari, am ceva de vorbit cu tine
- desigur, să întâmplat ceva?
—nu, hai cu mine în cancelarie, aceste fiind spuse uite-ma în cancelarie în fața Directorului
– Buna ziua domnisoara Borodi
- Bana ziua domnule director, sa întâmplat ceva?
– da, ieri am fost sunat de o agenție de muzică din Coreea de Sud și ma rugat să trimit cel mai preceput elev de la mine din facultate pentru o perioadă de timp
- asa și vreti sa ma trimiteti în Coreea de Sund pentru nu stiu cat timp??
– Da, vrem sa mergi acolo pentru o trupă de K-pop
- asa, și cu părinți mei ati vorbit?? Când trebuie să plec? Unde voi sta? Cine e aceasta trupa??
– da, am vorbit cu părinți tai și sunt de acord atât timp cât și tu esti de acord
- dar domnule director....
– e o șansă enormă pentru noi ca cineva din Facultatea să lucreze la acea agenție Maria
- dar domnule, eu nu suport asiatici stiti destul de mine, dacă nu ma voi descurca acolo?! V-ati gândit și la această variantă??? Nu sunt eu cea mai buna la compus, mai sunt alți elevi care se pricep la compus
—da dar tu esti cea mai bune Maria, adaugă domnul Cristian.
- doamne, când voi pleca?
–ei bine, azi ai liber de la școală și mâine ai zborul la ora 13:30
- ASA REPEDE??!! NICI NU POT SĂ VORBESC CU PĂRINȚI MEI!!
—Maria nu fi asa vocală, adaugă domnul Cristian
- mda, ce pot să zic scuze...
– e o șansă unica pentru tine Maria
- ok, dacă nu va supărați trebuie să plece și să-mi fac bagajul dar domnule director
–ce?
- unde voi sta?? Cum voi ajunge la agenție adică unde mai exact în Coreea?
– nu-ți face griji, un angajat de la acea agenție te va conduce la hotelul unde și rezervare și când trebuie să mergi la agenție să te intalnesti cu șeful de acolo o să trimită tot un angajat.
- oh... Ok, la revedere.

Aceste fiind spuse am plecat din biroul directorului fără să-l las să mai spună ceva, sinceră să fiu nu am ceva personal cu acei coreeni doar ca nu-mi plac mi se par asa de egoiști și plini de sine, Rai, în goană după bani după fiecare banut încât uita de ei, mi se par niște oameni care nu stiu sa se simtă fericiți eu urasc astfel de peroane asa cum sunt și părinți mei, mai tot timpul sunt ocupați pentru niște apărați de bani sinceră să fiu ma bucura faptul că am să plec de aici dar o să-mi fie dor de părinți mei, pentru ca eu nu am prieteni mi se par o pierdere de timp de ce să îți faci prieteni când vei sti ca după ceva timp o să te lase iar singur? Mi se pare ceva banal cuvântul prietenie mi se pare asa de străin dar nu ma plâng imi place sa fiu singura doar eu si cu gândurile mele asa ma pot concentra la compus și muzica, muzica pentru mine inseamna o a doua ușa pentru libertate pentru ca fi eu însumi.  În fine acum sunt în drum spre casa imi conecteze castile la telefon și dau drumul muzici mele preferate adică pop-ul și rap-ul și ma las dusă de val încât nici nu stiu cum am ajuns asa repede acasă, las un oftat să-mi scape și intru în casa goală exact cum am lăsat-o eu urc în camera mea și  ma apuc de împachetat.