𝗕𝗧𝗦? 𝗡𝗨 𝗠𝗨𝗟𝗧𝗨𝗠𝗘𝗦𝗖⚠︎

Capitol 26

la rugamintelle baietilor am decis sa raman doar 30min, nimic mai mult

recunosc peisajul era de vis, as vrea sa explorez mai mut, aproape ca imi pare rau ca nu i-am luat pe mister si lady cu mine. 

-baieti eu merg putin prin padure, la 11:30 vin inapoi 

-vin cu tine

- bine tae 

si asa am pornit sa exploram amandoi padurea 

-mari...

-da tae

-din greseala..am... auzit ce vrei sa faci si ca te grabesti sa ajungi in romania.. de ce nu mai vrei sa stai?

- e...complicat tae.... nu ai cum sa intelegi..

-explica-mi te rog...

- nu stiu ce sa zic tae... sti ca nu prea am incredere in oameni..

- te rog... promit ca ramane intre noi, jur

- bine...

- vezi tu padurea asta? 

-da, totusi e prima data cand vin aici

-da... asa credeam si eu... dar nu.. pentru mine nu e prima data cand vin aici,toate locurile aste imi sunt atat de cunoscute .. ca si cum as fi stat aici o viata dar tot odata simt o frica constanta.. inca de cand am ajuns aici..vreau sa plec..dar in acelasi timp vreau sa raman.. vreau sa aflu adevarul.. dar in acelasi timp vreau sa uit tot ce tine de coreea.... imi e frica.. am sentimentul ca ceva rau sa intamplat aici.. atat de infiorator..si crud...peisajele frumose imi dau o stare de frica aici... , mama si tata mi-au spus ca lady si mister au murit.. cand am ajuns aici,i-am vazut vii si sanatosi.. de fiecare data cand pun capul pe perna vad o camera mica,cu un pat mic rupt,peretii albi dar murdari..o femeie plina de sange vrand sa vina spre mine... vreau acasa tae... imi este frica... 

POV.TAE

nu stiam ca mari trece prin toate astea.. voiam sa ramana aici cu mine pentru totdeauna.. sa nu o mai las sa plece .. dar acum cred ca e mai bine daca ar pleca..

ma uit spre ea,vad ca incepe sa planga silnetios in asa fel sa nu aud eu.. imi fac curaj si o imbratisez strans, nu aveam pretentia sa imi raspunda inapoi dar spre surprinderea mea ma imbratiseaza si ea, eram extrem de bucuros dar in acelasi timp si ingrijoart pentru mari... sunt sigur ca acea camera si acea femeie fac parte din trecutul ei pe care l-a uitat.. stiu ca e egoist din partea mea dar..

-mari... te rog nu pleca..  nu imi face una ca asta te rog.. si o imbratisez mai strans.. o iubesc prea mult ca sa imi permit sa o pierd.. nu acum dupa ce am regasito...

-Tae..

- da mari 

-ma sufoci, spune ea si rade putin dar eu o strang si mai tare astfel ea ajungand sa se planga si sa nu mai rada, era adorabila altceva n-am ce sa zic

- ramai?

-raman! doar lasa-ma sa respir

- bine, iti dau drumul

-aprciez..ar trebui sa ne intoarcem nu?

-mda... dar nu prea vreau

-nici eu.. dar eu tot plec sa sti

-UNDE????

-la voi acasa,usor.. ti-am spus ca raman.. pana la urma e despre viata mea daca eu nu vreau sa aflu adevarul atunci cine?

- eu.. 

vad ca sta si se uita surprinsa de raspunsul meu asa ca ii mai dau un motiv pentru care sa fie surprinsa, o i-au de mana si o "trag" dupa mine, ea incercand sa imi de-a drumul de la mana eu strangand-o si mai tare de mana astfel ea dandu-se batuta si lasandu-ma sa o tin de mana, eram atat de fericit incat credeam ca nu o sa-mi mai poate strica cineva aceasta zi... credeam..bine zis... eu nestiind ca daca mari va ramane peste noapte aici la instientele mele se va termina urat de tot si vietiile noaste se v-or schimba... drastic..

helllo, scuzati-mi inactivitatea si ca am tot promis capitole noi  dar nu am mai postat, incepand de azi o sa incerc sa postez zilnic =)