A Clockwork City

Capitolul 2-Past and future collide

                   Past and future collide

 

   Cand deschise ochii, se afla intr-o camera aproape identica cu cea in care fusese cu cateva momente in urma, dar Clary stia ca nu e aceeasi. Nu numai pentru ca Jace, Simon, Isabelle Alec si Magnus nu mai erau acolo, sau pentru ca si ingerul lipsea. Aerul de aici se simtea altfel, iar lumina care intra din belsug pe ferestrele in stil victorian indica nu numai ca nu se mai afla in aceeasi incapere, ci si in alt timp. Evident, asta era ceea ce Ingerii Plangatori fac, dar statuile infricosatoare care calatoresc prin timp nu erau pe lista ei de "Verifica daca exista cu adevarat".

    -Scuza-ma, ce in numele lui Raziel faci intinsa pe jos in mijlocul bibliotecii? intreba o voce aparent nonșalanță cu un accent pe care Clary nu-l putu recunoaste. Pana in acel moment nu realizase ca era pe jos. Se ridica in viteza si se uita in directia din care venise glasul, gasind un baiat cam de varsta ei, imbracat de parca de abia ar fi iesit dintre paginile unei carti de istorie. Baiatul ii amintea intr-un fel ciudat  de Alec si de Jace in acelasi timp. Infatisarea lui, parul negru si ochii pe care chiar si de la acea distanta ii putea distinge drept albastri,  o ducea cu gandul la cel mai mare dintre copii Lightwood, dar privirea  aceea nepasatoare dar aroganta si curioasa in acelasi timp o facu sa se gandeasca la prima data cand l-a vazut pe Jace, in Pandemonium. Baiatul statea relaxat pe un fotoliu cu o carte care trebuia sa fie foarte veche in maini, privind-o intrebator peste paginile rasfirate ale acesteia.

    -E-eu.. incepu Clary sa se balbaie...n-nu...

   O voce venită din spatele ei ii atrasese atentia, si o scuti pe moment de gasirea unor cuvinte potrivite.

    -Will! Te-am cautat peste tot!

   Vocea ii apartinea unei femei cam la fel de înalte ca si Clary. La o privire mai atenta, cele doua chiar semanau, lasand la o parte absenta pistruilor si parul castaniu al nou venitei.

   -Charlotte! Ii raspunse baiatul cu ochii albaștri intr-un ton care s-ar fi vrut a fi prietenos, dar a iesit ca un reproș tăcut. Sper ca veneai sa ma anunti ca astazi este ziua in care apar in mod spontan fete îmbrăcate ciudat in biblioteca.

   Pentru un moment,  Clary nu intelese la ce se refere baiatul prin "îmbrăcata ciudat". Avea pe ea o pereche de blugi si un tricou verde, cu un logo aproape sters pe ea, ambele puse la nimereala nu cu mai putin de o ora in urma cand Jace o trase pe jumatate adormita in biblioteca Institutului din New York datorita statuii. Apoi realiza: femeia care tocmai isi facuse apariția era imbracata intr-o frumoasa rochie caramizie care se potrivea perfect cu modul complicat in care ii era parul prins, in ceva ce semana mai mult sau mai putin cu un coc. Încălțămintea nu ii era vizibila, datorita rochiei, dar Clary era sigura ca adidasii ei preferati pe care ii incalta in fiecare zi nu s-ar fi putut pune cu pantofii purtati de aceasta. Apoi, Clary isi indrepta privirea spre cel pe care femeia il numise Will, observandu-i inca o data pantalonii si camasa in stil clasic, aceasta din urma avand ultimii doi nasturi desfacuti, acest lucru amindindu-i inca o data fetei de Jace.

   Odata cu observatia lui Will, Charlotte realiza ca se mai afla cineva in camera.  Se uita la Clary cu atentie, insistand putin mai mult decat necesar pe parul ei ciufulit, prin care trecuse doar de cateva ori o perie in acea dimineata.

   -Si tu esti? 

  -Clar-Clarissa Fairchild. I se paru momentul potrivit sa isi foloseasca numele adevarat, nu cel ales de mama ei cand aceasta a fugit din calea lui Valentine cu multi ani in urma si nici cel purtat de raposatul ei frate. Daca avea dreptate, iar acesta era un alt Institut, lucru de care era destul de sigura, atunci cei doi erau si ei vanatori de umbre, chiar daca runele le erau acoperite de haine.

  Will pufni, incercand sa-si mascheze un hohot de ras mai amplu, iar Charlotte se uita la Clary cu neincredere, de parca ar fi spus ca vine de pe luna... nu era nerabdatoare sa le dezvaluie teoria ei despre cum a ajuns aici. 

  -Fairchild? Ca in Charlotte Fairchild? intreba Will, abandonand cartea pe care o citea pe masa de langa el.

  -Charlotte, l-ai gasit pe Will? 

 Langa Charlotte aparu un baiat palid, cu parul complet alb, care ii aminti lui Clary intr-un mod ciudat de Jonathan. Nu arata la fel de in forta ca el, dar culorile care ii dominau infatisarea aratau ca era ceva in neinregula cu noul venit... si ceva i se parea familiar.

   -Oh...nu stiam ca vom avea musafiri, se scuza baiatul. Eu sunt James Carstairs, continua el cu o usoara aplecare, de parca s-ar fi prezentat reginei Victoria, nu ei.

  -Ea este Clarissa Fairchild,  raspunse Will in locul ei, ridicandu-se din fotoliu si luand-o spre,James. Si inca n-am aflat cum a apărut din neant in mijlocul bibliotecii.

Ignorandu-l pe Will, Charlotte se apropie de Clary.

    -Si de unde ești, Clarissa?

   -New York... cum am ajuns aici in schimb e cam in ceata. Nu se simtea in stare sa le explice acestor străini ce credea ea ca s-a intamplat,  si mai mult ca sigur ca teoria ei nu era valabila, sau credibila, intr-un timp in care oamenii inca se mai inbracau in acel fel.

   -Si erai in Institutul din New York înainte sa ajungi aici? fu de ajutor si James.

   -Da...într-un fel... in ce an suntem?

   Clary stia ca intrebarea ei parea stupida, si ca cei trei doar aveau sa creada ca tragea de timp sau voia sa schimbe subiectul, dar pentru ea răspunsul era important.

   -Suntem in 1878...primavara, raspunse James nesigur, privind-o intrebator.

   Probabil ca fata ei exprima un soc mai mare decat ar fi trebuit, pentru ca James si Charlotte facura cativa pasi spre ea, îngrijorați, in timp ce Will se uita la ei din locul pe care il luase cu cateva minute in urma.

                                                                                        ***

   Apartamentul lui Magnus arata, ca intotdeauna, ca si cum cineva tocmai dezlantuise si incheiase un al treilea razboi mondial acolo, dar Magnus rezolva asta cu o pocnire din degete.

   -In regula, voi stati jos si incercati sa nu atingeti nimic pana gasesc eu ceva, le spuse Magnus celorlalti, luandu-l pe Alec de mana si tarandu-l in camera alaturata.

   -Sa ne anuntati si pe noi daca mai iesiti de acolo! le striga Isabelle odata ce vazu usa inchizandu-se.

   Doua secunde mai tarziu, Alec deschise usor usa:

   -De fapt, acum e o biblioteca aici, Izzy...

   -Aveti de gand sa luati ceva in serios azi? Jace se tranti dramatic pe cel mai apropiat fotoliu.

   Linistea se lasa, in timp ce Isabelle isi examina preocupata unghiile pictate negre, Jace isi trecea mana peste taisul pumnalului de seraf fara vreun motiv aparent, iar Simon isi scoase telefonul din buzunar. Apasa pe numarul lui Clary, mai mult din plictiseala, necrezand nici macar o clipa ca va functiona.

   In 1878, Clary isi auzise telefonul sunand in buzunarul blugilor, iar sub privirile curioase ale celor trei observa ca era Simon, si raspunse. Nu era momentul sa se intrebe cum ii functiona mobilul cand avea asemenea noroc.

   -Alo? Simon!

   -Clary?

   In apartament, trei perechi de ochi se indreptara spre Simon cand auzira numele. In acelasi moment, Alec si Magnus iesira din nou-aparuta biblioteca, cel din urma tinand in mana o carte nu mai mare decat palma lui. Isi tinea mana intr-un fel ciudat, departe de restul corpului, de parca obiectul avea de gand sa il intoxice daca il apropia mai mult. Din spatele lor, pe usa pe care Alec tocmai o inchidea, iesea un fum rosu.

   -Ce nai-

   -Nu intrebati! ii taie Magnus repede vorbele lui Jace.

   -Ce se intampla acolo? se auzi vocea lui Clary din telefonul dat pe difuzor la cerinta acesteia.

   -...Magnus cauta o carte...si agasit-o, ii raspunse Jace, uitandu-se la Magnus ca la o maimuta de la circ care tocmai facuse o acrobatie imposibila.