Secrete si Prejudecati

Capitolul 4 - Sophie

         A doua zi pe la amiază, întinsă lejer pe canapeaua din camera de zi a casei ei, Sophie recitea pentru a cinșpea oară condițiile așternute pe cele două foi. Erau frumos grupate pe categorii, dar până la urmă, toate se rezumau la a-i spune ce trebuie să facă sau să nu facă în diferite împrejurări. Iar discreția era cea mai importantă. În rest, totul trebuia să fie cât mai realist, astfel încât nimeni să n-aibă motiv să suspecteze vreo clipă că relația dintre ei doi ar putea să fie falsă.

         Se opri la categoria "În societate" pe seama căreia se amuza copios.

         „În prezența unui necunoscut, subsemnata are obligația de-a adopta un comportament plin de afecțiune față de subsemnatul. Acest comportament include: gesturi afectuase, cuvinte frumoase, o atenție deosebită pentru subsemnatul și tot ceea ce mai e nevoie pentru a convinge pe oricine îi privește, că sunt un cuplu adevărat."

         Sophie pufni într-un râs sănătos, pentru a treia oară în ultimele câteva minute. Regulile alea trăznite parcă erau scrise la mișto. Iar ei încă nu-i venea să creadă că acceptase să facă așa ceva.

         Dar își aminti expresia de încântare de pe fața micuței Amy atunci când îi sărise în brațe în seara de dinainte, imediat după ce se încheiase întâlnirea cu cei trei bărbați. Era proaspăt spălată, parfumată, îmbrăcată într-o rochiță nouă și cu părul cârlionțat prins în două codițe. Fusese atât de fericită când îi povestise ce frumos se purtaseră toți cu ea. Cum nenea Archie o dusese să vadă căluții, iar Chris o ajutase să facă baie, apoi îi adusese cea mai frumoasă rochiță pe care o văzuse vreodată în viața ei. Nimic nu se putea compara cu fericirea radiantă din ochii ei, așa că Sophie luă un pix și începu să noteze condițiile ei pe paginile rămase goale. Dacă micuța Amy avea să fie la fel de fericită pentru tot restul vieții ei, atunci era hotărâtă să facă prostia aia de plan să iasă perfect.

         Se înțelesese cu Edward ca Amy să rămână în continuare în grija Christinei, iar ea să se întoarcă acasă ca să-și adune câteva lucruri de care ar avea nevoie, urmând să se reîntoarcă la vilă abia în seara zilei următoare. Iar pentru că una din reguli spunea că „Pe toată durata contractului, subsemnatul se obligă să ofere subsemnatei toate articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte de care va avea nevoie, inclusiv toate celelalte articole și bunuri aferente care completează aceste categorii. Iar subsemnata are obligația de-a purta exclusiv ceea ce i se oferă", Sophie își adună într-o geantă casual numai agenda și alte câteva mărunțișuri personale cu care avea să-și ocupe timpul liber.

         Trecuse de dimineață pe la servici pentru a-și lăsa la loc sigur planurile proiectului pe care-l terminase și pentru a anunța perioada de concediu pe care-și plănuise s-o ia. Iar restul zilei și-l petrecu scriind, bătându-și capul și gândindu-se cum să formuleze mai bine condițiile alea, astfel încât să nu sune la fel de idiot ca cele ale „subsemnatului".

         Țiuitul asurzitor al soneriei o făcu să tresară ușor. Reușise să se schimbe și să se pregătească de plecare la timp, deși mai era încă un sfert de oră până la ora stabilită cu Edward.

         Deschise ușa iar privirea i se opri pe statura înaltă a proaspătului ei viitor-soț.

         — Oh, Edward! Bună!

         Trebuia să recunoască faptul că se așteptase să trimită un simplu șofer după ea sau poate cel mult, pe Arthur. Dar iată-l acolo, ocupând întregul cadru al ușii, privind-o întrebător.

         — Știu că am ajuns puțin mai repede, îi spuse el iar vocea-i joasă sună amețitor de plăcut. Dar dacă nu ești gata, te aștept, nu-i nici o problemă. Și-așa parcă aș avea nevoie de un pahar cu apă.