Fiul Profesoarei

Capitolul VII - Alice

Ați avut cumva un moment în viață în care nu v-ați putut mișca efectiv? Să stați înlemniți iar timpul să treacă pe lângă voi? Eu da, și chiar de foarte multe ori, doar că acum este ceva mai profund pe cât pare. De când am auzit din nou numele Nicholas habar n-am ce s-a întâmplat cu mine, și am impresia că orice persoana cu acest nume poate fi fix el. Inima a luat-o razna nebunește , pe când țiuitul din urechi devine tot mai asurzitor și sângele din vene pare ca și cum s-ar fi oprit din activitate. Kevin este cât pe ce să pună mână pe clanță și posibil să îmi adeverească crudul adevăr dar știu sigur că nu sunt pregătită pentru o așa confruntare.
Dacă nu e el, și pur și simplu e un prieten sau o ruda de a lui Kevin?

"Ai spus Nicholas?" prind curaj și îmi pun palma caldă pe umărul sau , așa că acesta își oprește instantaneu acțiunea pe care voia să o facă.

Se întoarce cu încetinitorul iar privirea lui mi-o cuprinde pe a mea iar ochii acestuia devin de un verde mai închis.

"Da, ai ceva împotrivă?" îmi răspunde rece și iute, fiindu-mi aproape greu să înțeleg ceea ce a scos pe gură. Mi se pare ciudat faptul că starea sa de comportament de la început s-a schimb atât de repede, ajungând chiar să țipe la mine pentru un motiv atât de banal.

O alta bătaie în ușă ne aduce la realitate iar de dată aceasta, Kevin deschide ușă fără nicio reținere.

"Dar greu mai deschideți ușa asta, handicapată. Și ce va holbați ca ultimii tonți de pe pământ la mine?" spune Olivia țâfnoasă, trântindu-se pe patul său dezordonat. Răsuflu ușurată pentru că a fost doar ea, și nimeni altcineva. Totuși, sunt curioasă cine ar fi persoana pe care a menționat-o Kevin mai devreme dar nu vreau să o mai readuc în discuție. Mă așez din nou pe marginea mea de pat și îmi iau fața în palme.

"Vreau să îți amintesc faptul că nu am așa mult timp la dispoziție, așa că vreau să iți povestesc micul plan pe care l-am gândit în mașină, înainte să vin aici" glasul lui Kevin este puțin mai demol și îmi copiază gestul de a sta pe saltea.

"Cum ai spus și tu, mâine este ultima zi iar acești mafioți așteaptă banii promiși. Trebuie să ne întâlnim cu ei, dar fără a le da ceva la schimb , doar poate niște ani buni de pușcărie, altceva nu. Voi vorbi mâine cu un văr de al meu care este polițist și o să ne ducem la locul unde vom fi chemați, pe când el și toată echipa va acționa când va fi nevoie" continuă iar din reflex ridic o sprânceană

"Asta nu ar fi cam periculos? Ei o să se aștepte să îi duc minunații bani, singură. Nu e o joacă de copii, Kevin" spun iar un suspin îmi părăsește buzele de frustrare

"Alt plan mai bun ai? Decât să le ducem banii dar de unde facem noi rost?" replică lui Kevin îmi amintește de Catherine și propunerea sa , doar că nu îi pot acceptă pur și simplu. Efectiv nu îi merit și mai bine aș muri decât să fac una ca asta.

"Facem cum spui tu. Și revenind la momentul de mai devreme, nu că nu îmi place rochia fiindcă o ador, doar că îmi vor ieși unele cicatrici la iveala și nu vreau să îmi mai amintesc" spun timidă cu fata îndreptată spre podeaua camerei

"Hei. Scuze, n-am știut și îmi pare nespus de rău că am țipat la tine. Am o problema cu reglarea comportamentului doar atât" mă inveseleste și mă bucur că nu l-am supărat mai tare decât atât

Deja, timpul a trecut cat ai zice "pește" iar minunatul plan și toată acțiunea ce urmează, trebuie lăsată pe ziua de mâine. Kevin își ia la revedere de la mine, pe când eu îmi setez alarma și adorm.

                              §§§

Razele soarelui pusese stăpânire pe întreaga încăpere, asta însemnând că este timpul să mă trezesc. Verific ceasul și observ că m-am trezit cu o jumătate de ora mai devreme dar nu este o problema pentru mine. Olivia aproape cade jos din patul său dar nici nu se străduiește de a se așeză mai confortabil, așa că mă apropii de ea, încercând să o ridic.