Capitolul 1 - Trecut dureros + Vești proaste

154 14 4
                                    

Cu patru ani în urmă...

— Tată, nu am făcut eu asta! De câte ori mai vrei să-ți spun?

— Serena, ne-ai distrus... Nu te credeam în stare de așa ceva. Cum poți să minți într-un asemenea hal?!

— Dar eu nu...

— Tu îți dai seama ce ai făcut? Cum ai putut fi atât de proastă încât să distrugi licitația care ne salva de la faliment?!

— Tată, cum poți să spui asta? Este o înscenare!

— Fii serioasă! Cu dovezile în față mai ai tupeul mizerabil să negi? Ne-ai săpat pe la spate de parcă nu eram familia ta.

— Tată, nu...

— Nu-mi spune așa! De azi înainte nu mai ești fiica mea. Eu nu am nici o fată care să lucreze cu dușmanul pe la spatele meu. Îți vei lua catrafusele și o să dispari din casa mea! Dar vei lăsa la ieșire cardurile, mașina și cheile de la toate proprietățile. Dacă ai fost în stare să ne trădezi, vei suporta consecințele.

— La dracu'! Nu am făcut eu asta! Unde... Unde să mă duc? Tată, sunt fiica ta!

— Asta să-l întrebi pe pârlitul de care te-ai îndrăgostit și ai trecut peste cuvântul nostru. Eu nu mai am o fiică ca tine!

— Tată, te rog nu face asta! Faci o mare greșeală...

— Greșeala ai făcut-o tu. Acum ieși naibii din firma mea și să nu te mai văd în fața ochilor!

Îmi iau geanta plângând și înainte să ies din birou, îl văd pe fratele meu vitreg rânjind. Nenorocitul! El a făcut asta, sunt sigură. Ar face orice doar să pună mâna pe averea tatălui meu și eu doar îi stăteam în cale. Propriul meu tată m-a alungat ca pe un gunoi din firma pe care am dezvoltat-o împreună și a preferat să aibă încredere în acel nenorocit însetat după bani.

Părăsesc firma sub privirile curioase ale celorlalți angajați și înainte să-mi chem un taxi, o aud pe cea mai bună prietenă a mea strigându-mă de la depărtare.

— Serena, stai! Unde pleci?

— Bună întrebare, Iris.

— De ce plângi? Te rog, spune-mi ce s-a întâmplat.

— Mă mir cum de nu ai auzit. Tata m-a dat afară din firmă și din viața lui.

— Poftim?! Serena, asta este o glumă?

— Aș fi vrut eu. Nenorocitul de Travis a reușit să mă distrugă până la urmă. M-au scos pe mine vinovată de pierderea licitației și au pus totul în cârca mea. Ghici cum... Cică am luat eu legătura cu dușmanul său de moarte și i-am divulgat informații. Au nu știu ce dovezi, parcă niște mail-uri care sunt bineînțeles falsificate. Îți vine să crezi?

— Doamne... Serena, tu nu ai putea face asta niciodată. Cum au putut crede una ca asta?

— S-a ocupat Travis de tot, nu-ți face griji. Acum ce o să fac? Nu am unde să mă duc. Mi-au luat totul.

— Te rog, calmează-te! Vei sta la mine. Crezi că te voi lăsa de izbeliște?

— Nu se poate, Iris. Este un deranj mult prea mare.

— Ce deranj? Tu te auzi? Mergem chiar acum la mașină și te duc să-ți iei lucrurile.

— Iris...

Mă trage după ea până în parcare și în cel mai scurt timp ajungem la conacul pe care îl numeam de când mă știu 'acasă'.

— Serena, ești bine? Vrei să vin cu tine?

A NEW CHANCEUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum