Absint

32 4 0
                                    

Am nevoie de glasul lupilor să mă reprezint
În întuneric și frig, cu o sticlă de absint,
Unde durerea-i mai rară-n așternuturi
Și ușoară, măsurată în săruturi.

O fereastră ce-mi stă în față mă tot privește...
O umbră alăturată, întunecată mă dorește.
Îmi doresc să dispar din ale Universului taine
Și să reușesc să scap de ale tale haine.

Din Pasiune Pentru EAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum