O stea călătoare

42 6 0
                                    

Ceru-i pustiu de când nu mai știu cine sunt,
Mă uit în gol, sufletul să mi-l înfrunt.
Mi-e dor de tine și de mine stând pe banca,
Mi-e dor de tot ce a fost, o, liniste săracă.

Ești departe, dar mereu te-am simțit alături.
Mereu, ușor ți-a fost să mă înlături...
Stau blocat într-un univers paralel fericirii,
Sunt sclavul etern al greutății firii.

Dorul mă lasă adânc, îmi curge prin vene...
Aprinde focul! îngheț pustiu printre lemne...
Mă gândesc mereu la ce vreau să fac mâine,
Dar gândul îmi stă la prezența unei ființe divine...

Vreau să plec cândva departe, nu mai rezist!
Pentru viața asta, sunt un simplu turist.
Vreau să văd marea și oceanul îndepărtării...
Nu numai stele căzătoare în golul frământării.

Din Pasiune Pentru EAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum