dincolo de plăcere VL II

1

După 4 ani în care efectiv am trăit raiul pe pământ în mai puțin de câteva minute pentru mine sa dezlănțuit iadul.
În cei patru ani pot să spun că am avut o viață perfectă. Am avut lângă mine femeia pe care am iubito o iubesc și am so iubesc până o să închid ochii.
De când am pierdut o de aproape doi ani nu a mai rămas decât o umbră din femeia care eram înainte. Și jur că dacă nu o aveam pe Sophie, acum eram pe lumea cealaltă alături de femeia pe care o iubesc.
De când a murit ea Am renunțat la mafie acum se ocupă doar Bianca de mafie pentru că eu nu am mai fost în stare să fac nimic după ce Alex a dispărut din viața noastră am devenit vulnerabilă, neatentă și riscam sa pierdem totul ce aveam .
Sofia a crescut e deja mare și îmi pune din ce in ce mai multe întrebări despre Alex și sincer nu știu ce să îi mai răspund și cum să o mai mint pentru că nu pot sa îi spun unui copil că mama a fost aruncată în aer cu mașina și a fost făcută cenușă și nu avem nici măcar un mormânt la care sa o plângem.
Din amintiri...,
"-hei iubito...o să merg până la supermarket sa fac cumpărături.
-de ce nu o lași pe mâine să mergem împreună? O lăsăm pe Sofia la Bianca și mergem împreună.
- Roxi te rog....de cand am fost răpită acum patru ani ai devenit umbra mea ești în stare să mergi cu mine și la baie..
-iubito trebuie să înțelegi că atunci mi-am dat seama că nu pot să trăiesc fără tine.
-Iubito și dacă nu aș mai fi eu tot trebuie sa fi tare pentru Sofia...dar stai liniștită că nu o sa plătesc nimic.
-totuși eu sic să o lăsăm pe mâine cu cumpărăturile.
- Roxi am spus că merg acum și cu asta am încheiat, nu vreau să avem discuții acum de față cu Sofia.
Văzând că începe să se enerveze am cedat și am spus:
-bine"
A venit lângă noi a sărutato pe Sofia pe frunte și mie mi-a dat un pupic scurt pe buze ne-a spus că ne iubește și a ieșit pe ușă....la două minute după ce a ieșit pe ușă la două minute am auzit o bubuitură. Când am ieșit afară am văzut mașină făcută țăndări nici nu apucase să plece din fata porții.
De atunci trăiesc cu amintirea acelei seri, de atunci nu mai am viață sunt o epavă.
Mă uit la ceas și văd că e aproape orele 21:00 și din moment în moment trebuie să apară Bianca tare trece în fiecare seară pe la mine fiind uite mă să nu fac o prostie. Deși dacă aș avea de gând să fac o prostie aș avea timp toată ziua la dispoziție cât este ea plecată la sediu, dar ce nu înțelege ea e că nu aș face asta pentru că e ași provoca și mai multă suferință Sophie.
Mă trezesc din gânduri când aud ușa de la intrare trântind USA și văd o Bianca vânătă la față de nervi, nici nu apuc să o întreb ce sa întâmplat că deja începe să țipe.
-când mama dracu'ai de gând să îți revii la normal?
-dar o să îi răspund ceva dar nu apuc pentru că începe iar să țipe.
-unde e femeia aia pe care o cunosc eu? Unde e prietena mea nenorocită pe care o știu? și care e de neclintit. Cât mai ai de gând să îți plângi de milă pentru cineva care nu merită
Auzind ultimele ei cuvinte mă ridic brusc în picioare și o prind pe Bianca de mână strâns și o întreb:
-ce ai spus?
-ai auzit bine ce am spus.
-cum îți permiți să vorbești așa ceva despre Alex?
-îmi permit și dacă o să mă asculți ce am de spus o să ai aceeași părere ca și mine.
-Alex e moartă și nu îți permit să îi pătezi imaginea.
-tocmai asta este că nu e moartă.