dincolo de plăcere VL II

6

În timp ce mă gândeam ce răspuns să îi dau lui Alex se aude ușa de la intrarea în salon.....salvată de clopoțel.....și văd venind spre pat o Bianca plina de fericire și de mândrie.
- în sfârșit nenorocita mea preferată a înviat din morți. Vine și mă pupa pe frunte și își trage un scaun lângă pat .
-și eu mă bucur să te văd ciudato. Și încep să râd când o văd că se încruntă la mine.
- vezi că ciudata asta ția salvat viața.
-chiar ce i-ai făcut doctorului?
- în mod normal nimic ciudat.... când m-au sunat băieți să îmi spună că ești aproape moarta și că nu mai ai mult de trăit l-am lăsat pe Zac acasă cu copii și am venit la acest spital care este cel mai apropiat de casă ,am venit am intrat în spital am mers la recepție am întrebat ce doctor e de gardă și după am mers în biroul lui am ajuns acolo și a vrut să mă de-a afară și îmi spunea că are alți pacienți care au prioritate ,atunci eu m-am enervat l-am luat de guler l-am trântit pe birou și l-am amenințat punândui pistolul la bijuterii și i-am spus că dacă nu te face ca noua să își programeze următoarea operatie pentru el însuși. Șiiiii cam asta a fost tot.
Alex o asculta cu mare atenție și era șocată de ceea ce spune iar eu eram terminata de râs uitându-mă la fața ei care arata cât de mândră e de ea și de cum îl pusese la punct pe doctor.

Și uite că în sfârșit am ajuns acasă săptămâna asta în care am stat în spital, Alex nu sa mișcat de langa mine și din câte am înțeles nici în cele două cât am fost inconștientă nu a plecat din spital deloc a închiriat o rezerva în spital unde  mergea doar să se spele și să se schimbe ,că de dormit dormea pe scaun lângă mine. În fiecare seară mă certam cu ea să meargă acasă la mine sau la hotel să se odihnească dar de fiecare data refuza, aproape că am uitat cat e de încăpățânată. Toată săptămâna petrecuta în spital i-am povestit despre viața noastră sperând că o să își aducă aminte câte ceva din trecutul nostru dar nu sa întâmplat. Nu i-am spus că noi am fost împreună am lăsat-o să creadă că mă refeream la altcineva nu la ea și era foarte dezamăgită că am pierdut persoana pe care o iubesc . Când am intrat în casă la fel speram că o să își aducă aminte câte ceva dar la fel nu sa întâmplat nimic. Dar ce mă bucură pe mine e faptul că ne-am apropiat mult și dacă nu o să își mai aducă aminte de mine o să încerc să o cuceresc iar ,pentru că o să locuiască cu mine o vreme pentru că pe acel Santiago nu mai reușește să îl găsească , cu greu am reușit să o conving să rămână la mine.
A trecut aproape o lună de când stăm în aceeași casă și eu aproape mi-am revenit complet și îmi e din ce în ce mai greu sa rezist să nu o iau în brațe ,să nu o sărut îmi este greu pentru că nu e nimic care să îmi distragă atenția de la ea ,când o văd că vine din sala transpirata toată mă excită ca dracu, când îmi face de mâncare în vine să io trag acolo pe blatul din bucătărie și când se duce la dus cu greu rezist să nu merg după ea . Și uite așa zilnic trăiesc într-o agonie totala. De multe ori o văd și pe ea cum îi sclipesc ochi când se uită la mine dar nu vreau sa fac eu primul pas pentru că dacă înțeleg greșit mesajul din ochi ei atunci o să plece și nu o sa se mai întoarcă.
Bianca trece zilnic pe la noi, copii sunt plecați în vacanță cu mama ei o vacanta prelungită pentru că nu vreau că îi provoc suferința lui Sofi și a plecat imediat ce eu am intrat în spital.
Mă uit la ceas și văd că e doua noapte și eu iar nu pot să dorm nu vreau sa mai iau pastile pentru că nu vreau sa devin dependenta de ele.
Dintr-o dată aud un țipăt care îmi trimite fiori pe șira spinării pun mâna pe pistolul care îl țin tot timpul pe noptiera din camera mea și fug repede în camera lui Alex care este chiar langa a mea intru repede pe ușă mă uit în toate părțile și nu vad pe nimeni și îmi îndrept privirea spre pat unde era Alex care se zvârcolea și țipa, îmi dau seama că încă doarme și mai mult ca sigur are un coșmar ,las pistolul pe un scaun care se afla lângă pat merg la ea și o iau în brațe încercând să o trezesc. Mă doare să o văd așa .
-heiii gata liniștește e doar un vis urât, ești în siguranță cu mine nu o sa permit nimănui să îți facă rău.
O mângâi ușor pe spate până se liniștește și deschide ochii plini de lacrimi și se uită la mine.
Stam așa îmbrățișate ceva timp și după aceea eu mă ridica să plec dar mă prinde de mana și îmi spune:
-te rog rămâi......am nevoie de tine.
Nu mai spun nimic și mă așez înapoi în pat langa ea și o iau în brațe, stam așa un timp până începe să se foiască și se răsucește cu fața spre mine.
Îi priveau chipul angelic și buzele de care îmi este atât de dor .
Se apropie mai mult cu fața de mine și între buzele noastre nu e distanta nici macar un centimetru. Văzând că eu nu fac nici o mișcare se apropie până îmi atinge buzele timid și în următoarea secunda o prind de mijloc lipind-o de mine și adâncesc sărutul, ea îmi pune mana pe o fesă și strânge tare în timp ce cu cealaltă mână urca încet și timid spre sâni mei.