Only...

VII

Dimineața m-a întâmpinat cu un soare orbitor, se pare că sezonul ploios s-a terminat. Zâmbind la acest gând

"Dacă te plictisești să gemi in singurătate bate în perete" spune Jungkook gata de plecare

"Te voi duce la companie, ne întâlnim în parcare"

PERSPECTIAVA EUNA

Daaaaa cum am ajuns la asta, mi-am dar seama că de când mă mutasem el auzea toate astea și mi-am dat seama de ce mă ignora

Eu deșteapta mă gândeam ca dacă alerg repede până la ușă nu mă vede nimeni straniu, poate foarte

Deci am decis să nu mă întâlnesc cu el in parcare și să iau taxi și ghici ce am făcut am luat taxi

Intrând în companie nu am mai avut mari dorințe de a mă saluta cu ei pentru că îl puteam întâlni pe JK, chiar nu eram dispusă pentru vorbe murdare așa că am decis să beau cafea

Merg cam cinci minute, și șimt cum mă trag de cot. "Park Jimin" Spun ușor înspăimântată, când mă întorc

"Iată și micuța nună" expiră tipul, zâmbind cu zâmbetul său de iepure de marcă. Oh, de ceva timp băieții au început să mă numească așa . De parcă ar face acest cuvânt un pic mai legal

"Ce mai vreai și azi " M-am încruntat cu nemulțumire și mi-am îndreptat hainele. Jimin se transformă imediat într-un sever. urăște când îi vorbesc așa.

"Vreau o pauză de cafea. Sunt obosită" Îmi încrucișez din nou brațele. Park încearcă să-și relaxeze expresia enervată și să pară pașnic

"Cumpor-o prin aplicație, iti vor aduce orice cafea"

"Prefer să mi-o cumpăr mergând până la cafenea" spun eu încercând să îmi i-au tălpășița

"Oprește-te, să mergem împreună " spune sub nas și îmi copie poza. Știe că cafeneaua este în 2 pași de la companie

Bine. Dar atunci te oprești din ascuns și te pregătești pentru repetiție.

"Desigur" înflorește într-un zâmbet și deschide ușa pentru mine. La ce doar oftez. Muncă grea a managerului constă în mulțumirea lor. El trage cu prudență o mască, ochelari și o șapcă.

Alegem cea mai îndepărtată masă. Este dimineața devreme și aproape că nu sunt oameni, doar câteva persoane.

Mă întind să-mi plătesc latele cu caramel, în timp ce brațul musculos al lui Jimin repede plătește pentru mine și pentru el însuși. Îmi rotesc ochii cenușii și mă duc la masă.

Mă duc imediat online pentru a urmări cele mai recente știri despre trupă și părerea internaționalilor.

La expediere, totul pare să fie normal și nu există scandaluri pentru toți oficialii. Jimin se așează paralel și își încruntă sprâncenele în timp ce privește la telefon.

"Te scrii cu vriun prieten, bărbat?" parcă întâmplător întreabă. Oftez din nou

"Park, ce prieten dacă am deja șapte dintre ei!"

"Cum șapte. Ai șapte iubiți?

"Ești ca un copil copil. Voi sunteți durerea mea de cap așa că doar de voi și am grijă " îmi dau ochii peste cap, iar tipul expiră ușurat

Deodată, un alt personaj intră în cafenea și ni se alătură imediat nouă. El aterizează brusc lângă mine și își arunca mâna peste canapeaua din spatele meu. Văd ochi vicleani.

"Ce faci, Jungkook" Îmi sorb cafeaua și stârnesc ochii. El chicoti și își scoate masca neagră.

"De ce ai plecat fără mine? Și eu, poate, vreau să mă relaxez" mormăie cu resentimente și îmi ia cafeaua

"Jocurile astea ale voastre" oftez și mă las pe spatele canapelei. Jungkook rade pentru sine, până nu mă uit la el

Jimin se prefăcea că bea cafea și se uita intr-o parte demonstrativ „dacă te porți la fel, vei fi alături"

"Dar, Nuna te iubesc. De ce nu te pot seduce?" Bâlbâie Jimin tot uitându-se undeva pe fereastră. Oh, glumele astea a lui

"Le spui tuturor lucrătorilor că îi iubești ?" Oftez batjocoritor și mă uit întrebător la tip. Întinde un zâmbet cât toată fața. E ca o așchie în fund

"Nu, Nuna, numai ție. Te iubesc" batjocorește, uitându-se e de jos la mine

"Iubeste-ti mana dreapta. Nu sunt demnă de tine" Arunc o glumă urâtă, amintindu-mi cum Namjoon și cu mine l-am prins pe Jimin masturbând în dressing

Tipul imediat se înroșește și se apleacă furios înapoi, se răzbună și îmi bea cafeaua complet, fără să mă privească.

Jungkook observă această imagine și, într-un fel, se supără. Brusc se ridică și merge la checkout. Tipului a început să îi joace pubertatea.

Dar după câteva minute, Jungkook se întoarce și pune două cafele. Același caramel ce îl avurăm și cappuccino pentru Jimin. Acesta se uită surprins și mulțumi lui Jungkook.

Ne așezăm în tăcere, dar atunci Jimin își amintește brusc despre filmul, pe care mi l-a recomandat recent și începem să îl discutăm energic, argumentând sensul

Jungkook nefiind implicat în discuție, s-a scufundat în telefon. Înflându-și buzele ca un copil mic

După alte zece minute de discuții despre tot felul de alte subiecte, am observat că Jung lipsea. Se pare că s-a întors în companie. S-a supărat?

Am dat din umeri și am decis să ne întoarcem la companie, munca nu așteaptă.

Jungkook se plimba și arunca priviri reținute și furios spre mine, iar dacă vreunul dintre ceilalți băieți mi-ar fi vorbit sau și-ar întinde brațele în jurul gâtului, precum Jimin sau Hoseok. 

Specialistul Jimin nu se dezlipea de mine. Mergea pe urmele mele peste tot și da mereu întrebări enervante

"Deci, Park Jimin .  Nu ai nimic de facut?" Am vorbit iritată mă tot distrăgea de la convorbirile cu restul managerilor despre stilistica concertelor ce au loc în scurt timp.

Jimin s-a inflat și a continuat să stea în tăcere în timp ce duceam sporuri despre predominarea clasicii.

    Am simțit privirea tare în spate și am văzut din nou privirea străpungătoare a lui Jeongguk.  Care e problema cu el?  De ce se comportă așa?

O oră mai târziu, când băieții au plecat să repete pe scenă, m-am scufundat în mod obișnuit pe un scaun din dressing și mi-am îngropat mâinile în păr.

„Dumnezeule, ce copii" am strâmbat, cu vocea zguduită de țipete. "Noi copii?"  Jungkook intră dintr-o dată în cămașa și m-am uitat la el .

"Romantism" in următorul capitol care va fi săptămâna aceasta