Jumătate de înger

Capitolul 6

Lavinia isi intinse manualele pe masa de la bucatarie si isi privea prietena cum aceasta ii facea un ceai verde.

-Si nu crezi ca este simpatic, deloc-deloc?

Lavinia rase .

-Ai de gand sa ma tachinezi asa pana implinesc 30 de ani?

-Am de gand sa te tachinez asa pana te indragostesti.

-Eu cred ca aceasta este imposibil, cel putin atata timp cant sunt studenta.

Rase amandoua.

-Vrei sa lasi manualele acelea deoparte? Vreau sa-mi citesti astazi. Stii ca imi place cum citesti tu. Ma face sa ma simt parca parte din carte.

-Daca aceasta te face fericita, atunci nu-ti pot refuza. Pana la urma, ma lasi sa locuiesc in apartamentul tau fara chirie.

Naomi se incrunta.

-Doar stii ca n-am sa cer de la cea mai buna prietena a mea nici un ban. Pe langa aceasta tu ai facut atatea pentru mine ca nu m-as putea rasplati o viata intreaga!

Lavinia zambi bland si isi inchise manualele.

-Si ce vrei sa citesc astazi?

-Eragon! Am citit aici ca autorul a scris cartea cand avea 15 ani! Spuse Naomi cu entuziasm.

-Nu suntem un pic cam mari pentru asa carti? Adica dragoni... spuse Lavinia analizand coperta. Mi se pare de copii cartea.

-Imi spune fata care inca se uita la desene animate si viseaza sa viziteze Disney Land.

Lavinia deschise cartea si incepu sa citeasca prologul, apoi capitolul 1 continuand lectura pana afara se intunecase de-a binelea. Pe parcursul calatoriei lor in acel tinut magic vocea ei era grava, apoi serioasa, apoi vesela. Naomi inchise ochii si incerca sa-si imagineze acea calatorie deloc vesela a lui Eragon. Fiecare detliu era redat atat de real, incat simti ca acea lume nu se deosebea cu mult de a lor.

-Cred ca ajunge pe astazi, spuse Lavinia oprindu-se la finele capitolului 12. Oricat mi-ar placea sa continui, am obosit deja si ma dor ochii.

-Imi place cartea.

-Ce anume iti place? Mie Eragon mi se pare un prostanac.

-Are 15 ani, nici nu are cum sa fie mai destept. Pune un semn de carte, data viitoare sa continuam unde am ramas.