Jumătate de înger

Capitolul 5

Cristian iesi precum fulgerul din librarie si porni spre parc cu pasi mari. Simtea dezamagire si deznadejde. Se simtea un copil mintit.

Rase amar.

-Nu este nici frumoasa, nici delicata. E mai mult un copil. Nu este femeia pe care mi-am imaginat-o. Dar de fapt, ce mi-am imaginat? Roscata care imi vindea carti? Poate ca sunt mai prost decat se credea.

Inchise ochii si isi aminti chipul Laviniei, vesel de parca era sarbatoare, parul castaniu, ravasit, obrajii pistruiati si rosii de la frig, zambetul dulceag, o vedea intrand in librarie, plina de emotie, gesticuland. Ce mai exact nu i-a placut lui? Nu stia cu siguranta. O mai revazu inca o data in minte, apoi inca o data. In minte ii suna vocea subtire, ca de clopotel. Ii vedea mainile mici, apoi se vedea pe el imbratisand acest inger, trecandu-si mainile prin parul ei matasos. Minute mai tarziu se prinse visand la ea, cea pe care nu o considerase frumoasa, nici delicata. Parea acum mai frumoasa decat cea pe care si-o imaginase.

-Ce fac? Ma gandesc la ea. Poate sunt nebun. Nu pot sa iubesc o fiinta ca ea...

Se ridica de pe bancuta din parc si porni spre casa. Avea din nou acel zambet pana la urechi si ochii ii sclipeau ca doua safire.

In drum se opri. Langa o cladire sura, statea o doamna batrana si vindea buchetele de trandafiri. Se apropie de ea si cumpara un buchetel de trandafiri albi si porni spre librarie. Nu se gandea la ce-o sa-i spuna cand o sa o vada, si nici de ce se intoarce, nu se gandea ca era ciudat sa spui ca o tanara este frumoasa si 5 minute mai tarziu sa fii indragostit lulea, nu se gandea la nimic in afara de chipul ei luminos. Isi dorea sa o cunoasca, si isi dorea aceasta cu adevarat. De parca sufletul lui a fost flamand ani intregi si acum in sfarsit ceea ce isi dorea cu atata lacomie era atat de aproape de el. Mergea repede, de parca zbura, cu buchetul in mainile inghetate si zambetul copilaresc.

Ajunse la librarie si se opri o clipa gandindu-se daca merita. Nu-i lua mult sa se hotarasca, insa privind usa vazu inscriptia „Inchis”. Uitase ca era sambata si ziua de lucru era mai scurta.

Privi buchetelul de flori plapande, inghetate si le zambi trist. Ajunse prea tarziu. Se intoarse si o lua spre casa planuind cum sa o intalneasca din nou pe Lavinia. Tinea buchetelul mai strans si isi imagina cum o s-o urmareasca pe vanzatoarea ed carti pana acasa, ori va astepta la Universitatea de Medicina pana o va vedea, ori o va ruga pe roscata sa le organizeze inca o intalnire. Se pierdu in vise si cand ajunse acasa era tot numai bua dispozitie.

-Cristi, ti s-a intamplat ceva frumos astazi?

Cristian isi privi mama, se apropie de ea si luand-o in brate o saruta cu caldura apoi ii intinse buchetelul.

-Mama, inca nu stiu. Dar voi afla curand.