Magic In Paris

CAPITOLUL 2

< "adevaratele povesti de dragoste nu au un final " >

Se trezeste dupa cateva ore, isi face temele ajutata de Tikki, intrebandu-se ce mai face motanul ala nătâng, nu l am mai vazut de ceva vreme si pot spune ca imi lipseste.

Cand se apropie miezul noptii, se transforma si se indreapta spre turnul Eiff. Cand ajunge acolo observa ceva familiar. Veche lor ascunzatatoare.Zeci de amintiri ii  ametesc capul. Motanul era chiar langa ea, uitandu-se curios, dar destul de atent spre acel loc.

" Ce s-a intamplat, domnita mea?"

" Nimic, doar ca imi este nostalgic ceva de aici " Acesta se schimba la fata si isi mareste ochii.

" S a intamplat ceva ?" il intreaba , scotandu-l din transa

" Nu, doar nu asteptam sa mi spui un lucru asa personal "

"Nu ti face griji, nu prea mai vin pe aici, si nici macar nu stii la care dintre locurile astea ma refer, stii doar ca este in apropiere" zice mai mult convingandu-se pe ea, pentru ca stiaa ca se uitase fix in aceeasi directie unde s-a uitat si ea.

" Cum zici tu, doamna mea. Vrei sa urcam sus pe turn sa avem o vedere mai buna asupra orasului ?" o intreaba putin stanjenit de situatie, nu ar fi trebuit sa-i spuna, poate crede ca e cine stie ce loc secret, dar de fapt veneaa cu cel mai bun prieten, tot odata si baiatul de care era indragostita.

" Imi pari cam distrasa" spune si se uita la ea curios si putin ingrijorat

" Nu sunt distrasa, doar putin obosita" Il minte, nu vrea sa stie din cauza cui e distrasa.

" Obosita? Nu ai avut timp sa te odihnesti? " insista grijiliu

" Nu chiar, am avut o zi obositoare "

" Imi pare rau sa aud asta, domnita. Daca te face sa te simti mai bine, si eu am fost putin ganditor si confunz astazi"

" De ce?"

" Nu conteaza,Bugaboo. Probleme de la scoala, sa zic asa "

Dupa 2 ore de patrulat in tot orasul si povestioare spuse de motan, decid ca e timpul sa mergea fiecare acasa.

" Sa stii ca mi ai lipsit " ii zambeste motanul si apoi se pierde in noapte.

" Si tu mi ai lipsit, Motan" sopteste ea

Cand ajunge pe balcon, se detransforma si se arunca direct in pat.

" Esti bine, Marinette ?" o intreaba micuta creatura rosie

" Nu stiu, Tikki. Nu ar putea si Adrien sa fie asa dragut ca Motan Noir? " stai, de ce s-a gandit la Adrien si de ce i-a comparat ?

" Tocmai te-ai gandit la Adrien? Credeam ca iubirea s-a transformat in ura "

" Nu m-am gandit la Adrien, Tikki! Am facut o simpla comparatie nevinovata. Inca e ura, nu ai de ce sa-ti faci griji. Doar ca astazi l-am vazut poate prea mult decat trebuia. "

" Marinette, l-ai vazut doar la scoala, cum il vedeai deobicei. Nimic nu e nou" incepe Tikii sa rada

Arunca cu perna dupa ea si apoi se intinde in pat si adoarme instant.

< Prespectiva lui Adrien >

" Plagg, nu ti se pare ciudat ca Buburuza stie de locul ala ?"

" Nu ti-a aratat directia locului"

" Dar se uita fix in directia locului meu si a lui Marinette "

" Cred ca iti este dor de Marinette. Acum lasa-ma, vreau sa dorm."

" Poftim? Nu mi-e dor de Marinette. Si nici ei nu ar trebui sa-i fie. Stiu ca am ales varianta mai buna, chiar daca a fost si este dura pentru amandoi." Chiar am ajuns sa mi placa sa o bazai si sa i vad obrajii imbujorati de la nervii creati de mine. Nu am mai facut o de mult timp sa zambeasca. Uneori imi lipseste zambetul ei. a gandit baiatul nostalgic

Cand a plecat, a crezt ca nu o sa o mai vada niciodata si nu a putut sa se impace cu ideea. Vorbeau mereu pe facetime sau prin mesaje, isi trimiteau poze, povesteau, iar la finalul zile cate un " Te iubesc si imi este dor de tine. Abia astept sa te revad ". Durerea a devenit mai puternica. A vazut o fericita pe fata pe care o iubea cu altcineva. A auzit ca si a facut prieteni si ca ar fi un baiat ce era indragostit de ce era al lui. A ales sa o lase fericita, sa nu i mai scrie, sa nu o mai sune. A ales sa se indeparteze ca sa poata fi cu cineva care era aproape de ea la acel moment si atunci a crezut ca era cea mai buna varianta. Dupa ce s-a intors, a vazut-o. Radea cu un alt baiat. Gelozia din el a explodat incat dupa ce s a despartit de baiatul ala, l-a urmarit si l-a batut amenintandu-l sa nu se mai apropie de ea . A fost distrus sa stie ca poate chiar l-a uitat si plin de gelozie si frustrare ca am putut sa o lase. Cand a ajuns inapoi la scoala, fata a fost surprinsa sa o vada. A vrut sa o stranga in brate si sa i spuna cat de mult i-a lipsit, dar ceva nu l-a lasat, sentimentul de regret si frustrare. Din cauza asta a inceput sa o faca sa ma urasca din ce in ce mai tare, gandindu-se ca o poate urî si el la randul sau. Chiar a crezut ca o uraste in tot timpul ăsta, dar nici el nu mai stie ce simte. Ura, frustrare, dor sau dezamagire. Dezamagirea ca poate chiar l-a a uitat in acei doi ani, asa ca am vrut sa o urasca din cauza asta, dar niciodata a fost sigur de sentimentele sale pentru ea. Ce stie e ca am iubit-o cu toata fiinta sa si ca a fost persoana care era acolo indiferent de situatie. Vazand cat se facuse ceasul, incurcat si confunz printre ganduri, adoarme.

Acesta este al doilea capitol !! Astept pareri !! O sa incerc sa postez mai dess, dar pana atunci  sper sa va bucurati de acest capitol, kiss !!!!