Magic In Paris

CAPITOLUL 3

<<<<<<< dragostea invinge ura >>>>>

Prespectiva lui Marinette

Din nou acel sunet enervant. Alarma sa zgomotoasa, anuntand ca astazi este o noua zi. Se trezeste lenesa si cu o durere de cap, posibil din cauza patrularii de aseara cu Motan Noir.
Ploua.
Se imbraca intr o pereche de blugi negri si opteaza pentru un hanorac lila, avand in vedere vremea de afara. In picioare isi ia bocanci pt a evita posibilele alunecari din cauza umezelii de pe jos.
Tikki se ascunde in rucsacul sau, mancand din plin fursecurile pe care i le a pregatit.

07:50

Asta nu e bine deloc.
"Sunt in intarziere. Iar. " murmura fata
Iese repede din casa, salutandu o pe mama sa in graba si se indreapta cu pasi grabiti spre scoala. Ajunge acolo la fix.
Profesoara nu era in clasa, asa ca se pune in banca sa, salutand-o pe Alya.

" O sa existe vreodata o zi in care sa nu intarzi ?" o intreaba prietena sa razand tare

" Tot ce e posibil. " spune Marinette si incepe sa rada impreuna cu ea

Din plictiseala,incepe sa analizeze clasa si colegii pana ajunge cu privirea in dreptul lui Adrien. Parea ingandurat. Ceva nou.

" Poti sa stiu de ce te uiti la mine, gandacule?" arunca el cu jigniri

" Pot sa stiu si eu de ce esti atat de grosolan?"

" Nu sunt grosolan. Sunt prost dispus de cand ai intrat tu in clasa."

" Scuza ma atunci, inseamna ca asa o sa fi in fiecare zi de scoala. spune si ii arunca priviri urate.
El isi da ochii peste cap si isi baga capul in manualul de istorie.

Incepe sa ma enerveze din ce in ce mai mult. Am crezut ca poate fi mai dragut, dar m am inselat. A revenit vechiul Adrien, plin de sine. " vorbeste Marinette cu propiile ganduri "

Orele trec destul de repede.
Marinette se indreapta spre iesirea scolii, cautandu si umbrela, realizand ca de fapt nu a luat o de acasa.

" Ce ma fac Tikki?" o intreaba pe micuta sa prietena

" Asteptam aici pana se opreste ploaia. Niciodata nu esti atenta, Marinette!" o cearta Tikki, apoi incepe sa rada de neatentia sa.

Se uita la picaturile de ploie. Totul arata intr adevar ca un peisaj de toamna. Frunze colorate zburand de colo-colo, norii cenusii,acoperind intreg orasul. De mult timp nu a mai vazut acest peisaj si nu poate spune ca i afost dor. Prefera toamna linistita si plina de culori. Pierduta printre ganduri, nu simte ca mai este cineva langa mine. Isi ridica privirea si da de cateva suvite blonde, apoi de niste ochi de smarald.

" Ce faci aici?" o intreaba cu un glas indiferent

" Astept sa se termine ploaia ca sa pot pleca acasa. De ce te intereseaza?"

" Nu ma intereseaza. Eram curios." spune cu o oarecare agitatie in glas. " Iar ti ai uitat umbrela acasa?"

De unde stia el ca isi uitase de mai multe ori umbrela ? A fost el atent la ea in tot acest timp ? " Nu prea cred, poate doar stie ca sunt neatenta. " isi spune in gand

" Da." raspunde scurt, incercand sa i evite privirea

Stam asa cateva clipe, pana ii aud glasul.

" Poftim." intinde mana si ii da umbrela lui

" Nu e nevoie!" spune fiind surprinsa de gestul lui

" Oricum merg cu masina, cativa stropi nu omoara pe nimeni, insa tu ai de mers." spune in timp ce se uita in ochii fetei