Just my life

Cum e viața în general

Multă lume m-a întrebat asta. Viața e ca un carusel de emoții care se duce în extreme la care poate nici nu te puteai gândi. Greutățile se prind de mine ca scamele și îmi pun piedică de fiecare dată. Simt câteodată că depresia mă va încolți și abia atunci voi înțelege viața cu adevărat. Ajung să mă bazez pe anumiți oameni care de fapt sunt niște șerpi care vor atenție.

Societatea mă va critica mereu pentru anumite lucruri pe care le fac. Chestia e că eu reușesc să le fac față. De mult aș fi vrut să mă iau la bătaie pentru a-mi câștiga demnitatea, dar nu știu cum am ales calea pașnică, lucru pe care îl regret câteodată. Chiar dacă nu se întâmplă asta în toate cazurile, mie cel puțin mi se întâmplă mai de fiecare dată să fiu criticată pentru faptul că sunt prietenă cu băieții. Vreți să vă mint? Nu sunt genul care să umble prin mall-uri în magazine de haine sau cosmetice, stilul meu de îmbrăcăminte nefiind prea extravagant. Nu sunt nici bad bitch as f***, dar nici tocilara clasei, ci sunt undeva pe la mijlocul acestor două extreme. 

Pot spune că mă simt prost atunvi vând stau lângă oameni care nu mă suportă, dar care nu spun pe față ce simt. Eu îmi dau seama că nu mă suportă atunci când le observ atitudinea atunci când sunt în preajma mea. Mulți adulți mi-au spus să nu îi bag în seamă, dar sunt greu de suportat și câteodată îmi vine pur și simplu să mă duc dracu, numai ca să scap de ei. Nu am foarte mulți prieteni, dar cei pe care îi am îi consider loiali. Evident, sunt băieți, dar sunt și câteva fete. Știu că ei sunt singurii cu care pot vorbi liber de anumite probleme pe care le am și de ce nu, să găsim soluții împreună.

Cât eram copii, nu ne dădeam seama de prea multe din jur. Priveam veseli către locul de joacă împreună cu restul copiilor și mâncam dulciuri până nu mai puteam. Cu cât ne maturizam, reușeam în diferite moduri să realizăm tot ce se întâmplă în jur, lucru care m-a făcut să am o anumită frică de a mă exprima liber și de a face față haterilor.