Matt și Familia Mikaelson

Reînpăcarea

Era seară. Matt a bătut la ușa lui Kol.
Kol: Ușa e deschisă.
Matt: Ce s-a întâmplat între voi doi?
Kol: Sincer nu prea am chef să discutăm despre asta acum.
Matt: Și atunci de ce stai întins în pat mai aproape gata să plângi?
Kol: Cine a spus că voi plânge.
Matt: Te văd, foarte trist și sadic.
Kol: Sadic nu sunt doar puțin supărat.
Matt: Ok, ai nevoie de ceva?
Kol: Da. (se ridică din pat și se întoarse cu spatele).
Matt: Anume?
Kol: Să ieși afară din camera mea.
Matt: Ok, o să ies.
Matt ieșise. Kol se așeză din nou în pat se întoarse pe o parte cu spatele la ușă și începu să plângă.
Rebekah: Deci, ai rezolvat ceva?
Matt: Nu. Nu vrea să discute despre subiectul cu el și Finn.
Elijah: Atunci mă duc eu la el.
Klaus: Elijah, lasă-l. E mai bine să se descarce.
Matt: Adică vrei să spui că...
Rebekah: Întocmai.
Finn: Ce se petrecere aici?
Klaus: Ședință cu părinții. În calitate că sunt fratele tău mai mare te rog să te duci la Kol și să îți ceri iertare.
Finn: În fine. Dar dacă va țipa la mine?
Rebekah: E normal să își descarce nervii pe cineva care i-a pus la încercare.
Finn: Bine..
Matt: Credeți că o să aveți din nou pace între frați.
Elijah: Așa ar trebui să se întâmple.
   Finn se duse la etaj,intră în camera lui Kol și îl văzu întors pe o parte.
Finn: Kol?
    Kol tresări și se întoarse.
Kol: Poți să bați la ușă de data cealaltă și ce cauți în camera mea?
Finn: Am venit să îți cer iertare (se apropie de patul lui).
Kol: Nu am nevoie. Mă simt bine și nu te apropia de mine. E suficient unde ești.
Finn: Îmi pare rău. Nu am vrut.
Kol: Dacă nu mai ai nimic de zis afară.
Finn: Kol...
Kol: AM SPUS AFARĂ!!!!!!!! IEȘI DIN CAMERA.....
     Nu apucă să termine propoziția că Finn se duse în spatele lui și îi puse mâna la gură.
Finn (șoptindu-i la ureche): Când o să mă ierți tu va fi prea târziu. Așa că iarta-mă acum. Și nu are rost să plângi sau să te enervezi. O să te înțeleg mereu pentru că îmi vei rămâne frate până la moarte. Și de ce nu ai aruncat poza aceea cu noi doi când eram în vacanță? Îți spun eu de ce, pentru că încă mai ții la noi. Trebuie să știi că peste tot unde am mers am fost doar noi doi (îi dăduse drumul).
Kol: Finn, nu. Aici chiar greșești. Îmi pare rău frate dar nu meriți iertarea mea sau vreun cuvânt de la mine. Poți ieși.
Finn: Bine Kol. Te mai las să te gândești.
Klaus: Așa îi vorbești lui fratitu?
Elijah: Nu uita e al nostru.
Finn: Nu am reușit. Nici nu vrea să discute cu mine.
Elijah: Hai să mai așteptăm răspunsul atunci.
   La cină:
Rebekah: Vă așezați cum doriți. Klaus ești capul mesei din nou.
   Kol care auzea ce discutau frații lui a ieșit repede să îl prindă pe Finn care nu era încă așezat la masă. Coborâ scările și sări direct în brațele lui Finn.
Kol: Te iert frate (cu lacrimi în ochi)
Finn: Și mie îmi pare rău că te-am rănit.
Klaus: Reuniune de familie. Sus paharul.
Toți: UHU!!!!