SUFLETE BOLNAVE

Dor De Lună

***

Pe cerul depărtat și rece străjuind seară de seară,
Privind la tine scumpă Lună, durerea să-mi fie ușoară;
Mă gândesc cât e de bine pe cerul negru înstelat,
Să simți cât ești de curajoasă în universu' întunecat,
Să simți cum importanță-ți crește
când fiecare stea se-aprinde,
Să vezi cum lumea îți zâmbește
când lumina ta o atinge
Și numai tu Regină Lună îmi asculți a mea poveste
Ce printre-ți razele de-argint cu flori de stele inimi țese,
Aș vrea să ști că îmi e dor de chipul său de porțelan,
De brațul lui ce îmi era sprijin atunci când n-aveam;
Oricât de mult eu m-aș întoarce,
în brațe ca să îl mai strâng,
Trupul lui fum se preface
risipindu-se în vânt,
Doar uneori a lui mireasmă mă învăluie ușor
Și simt cum inima se scurge, topindu-se de a lui dor,
Spre el aleargă îndurerat,
un gând ce pare-a fi al meu,
Inima-mi bolnavă se zbate neîncetat,
vibrând când răsună glasul său,
Spre el doritor se-ndreaptă
pasul meu ce urcă lin
A bolții înstelată treaptă,
șerpuitoare de venin
Și urcând atât de lin pe trepte albe printre stele,
Simt cum inima-i e frântă, la fel ca gândurile mele
Și oricât ar fi de-aproape,
chiar lângă mine de îl simt
Cu mii de pași să urc în noapte
La el nu pot să mai ajung.

***
Dar acum in astă seara nici Luna nu-și mai ține sfat
Cu stelele-i loiale sfetnici ce îi vorbeau necugetat,
A plecat și ea de-odată, la fel ca el a dispărut,
Risipinsu-și a ei poale printre norii jucăuși;
Acum stau tristă și privesc spre cerul negru întunecat
Așteptând să apară Luna sau vreo stea să-mi dea vreun sfat,
Stau în fața porții groase de fum amestecat cu sticlă
Aștept din loc să se urnească și să pot trece fără frică,
Să caut în fiecare colț, printre norii albaștri, groși,
Să zbor prin universul negru spre împăcarea unor foști;
Și picături de ploaie cad, defapt sunt lacrimi înghețate
Ce vor forma în urma lor munți de pietre nestemate,
Un roșu aprins priviri atrage, dar nepăsători or trece
E sângele ce-o să se scurgă din inima tinerei fete,
Sângele iubirii noastre se va scurge fără vlagă
Stropii ploii ce-or să cadă nu-s destui ca să îl șteargă.

***

Se aude un sunet de fundal, cântecul nostru răsună,
O durere nesfârșită, mi-e dor de el, mi-e dor de Lună...