Iarna se adăpostise peste Coreea pe neașteptate, ceva surprinzător având în vedere climatul rece al regiunii. Fulgi albi cădeau fără încetare din cer pe când Jungkook scotea aburi reci din cauza efortului depus. Se fâstâcea din cauza serviciului, mai ales din pricina angajaților nefolositori în ultimul timp, sărbătorile se apropiau și nu se concetrau suficient pe contractele încheiate de el. Zile acestea de concediu îi se păreau nefolositoare având în vede faptul că a lipsit atâta timp de la munca.
Telefonul îi sunase în mod gălăgios, făcându-l să se strâmbe ușor din nas. Și-a băgat mâna în buzunar și s-a uitat la persoana care îl suna.
-Sunt om ocupat, Soobin. Spune-mi scurt de ce m-ai sunat, zise el enervat. Știa că acesta persană era de neîncredere încă de când îl cunoscuse și se săturase de insistența lui zilnică.
-Te-am sunat să te întreb dacă te-ai mai gândit la proiectul înființat de curând. Ți-am spus deja o să-ți aducă un profit enorm mai ales firmei tale.
-Pentru a suta oară, decizia mea este definitivă și știi prea bine că nu voi face o afacere cu tine, nu mi-ai adus probe concrete că din acest contract o să iasă câștig așa că nu mai avem ce discuta. La revedere, spuse și închide telefonul deranjat de atitudinea unor ființe care credeau că-l poate prosti așa ușor.
Crescuse într-un mod infect fără pic de ajutor din partea tatălui fiind prea ocupat din cauza banilor. În fiecare seară se ducea la culcare cu gândul că o reușească, că nu o să lase nicio persană să între în viață lui. Știa sigur un lucru, oamenii te trag in jos, mereu a fost distant de toată lumea și de acea a rămas singur. Nu știa ce e aia dragoste îi era prea frică ca să nu fie rănit, reușise să devină un om de succes și nu avea de gând să destrame tot. Nu încă.
Se îndreaptă către cafeneaua lui preferată, mai avea jumătate de oră la dispoziție înainte să intre în ședință alături de colegii lui și voia să-și petreacă timpul alături de o cafea bine meritată. Auzise pași grăbiți în spatele lui, cineva îl striga.
- Domnule, domnule! Portofelul!
Când s-a întors a observat o persoană cu un păr castaniu drept plin de zăpadă. Nasul și pomeții ei erau atât de roșii încât o putea compara unsor cu Rudolf. Alerga de parcă era la un maraton. A zâmbit ușor, dar și l-a retras când și-a dat seama că acea fată mai avea doar câțiva pași înainte de a ajunge la el.
-V-a căzut portofelul dim buzunar, spuse aceasta printre gâfâieli repetate, întizându-i portofelul său de piele.
Își mărise ochii, credea că e destul de responsabil încât să-l țină într-un loc bine ascuns și se bucura că o găsise pe această domnișoară drăguță și i-l înmâneze având în vedere că acolo se găseau cei 500 de euro împreună cu toate cardurile sale importante.
-Vă mulțumesc. Zâmbește ușurat și luând portofelul din mana ei micuță.
-Nu aveți pentru ce, data viitoare fiți mai atent. Nu știți câți escroci se găsesc. Să aveți o zi bună, zise aceasta întorcându-se cu spatele continuându-și de drum.
Jungkook o privea plecând admirându-i paltonul de un negru imaculat și parul său drept,mersul ei ușor obosit. Ceva îi spunea că trebuie să o oprească. Nu s-a gândit de două ori înainte să strige:
-Aveți timp pentru o cafea?
Se întoarce afișându-și zâmbetul pe care Jungkook îl considera unul memorabil.
- desigur
~~~
O invitase să ia loc lângă el. Muzica din încăpere era una liniștitoare, specific "Spiritului de Crăciun". A căutat cu privirea o masă și a invitat-o pe partenera din dreapta lui să ia loc. Se întreaba ce avea de gând să vorbească cu ea, având în vedere că doar ce a întâlnit-o. Era obișnuit să-și facă un discurs în minte și ura să fie spontan. A observat că noua lui "amică" și-a dres glasul și mai mult ca sigur avea de gând să-l întrebe ceva.
- Povestește-mi despre tine, întrebase aceasta cu interes.
Apreciază îndrăzneală ei, dacă l-ar fi întrebat un angajat despre trecutul lui probabil l-ar fi dat afară în șuturi. Nu-i plăcea ca o persoană să se bage în viața lui și de fiecare dată când era întrebat de acest capitol, prefera să schimbe subiectul nu știa cu ce să înceapă, se gândea să-i povestească despre familia lui. I se aprinse un beculeț în cap. Avea de gând să o pună la încercare. Și-a așezat ambele mâini pe masă, împreunate, de parcă avea să prezinte un lung monolog.
- Numele meu este Jeon Jungkook. Am 23 de ani și lucrez la firma domnului Kim Namjoon de curând. Momentan încerc să mă acomodez cu personalul, am auzit că e un om destul de dur. În legătură cu familia mea...hmm... nu mai sunt. spuse acesta înecându-se aproape cu propria respirație, se simțea destul de prost că o mințea în legătură cu locul de muncă dar voia să o testeze având în vedere că a avut o mulțime de profitoare lângă el. Acum e rândul tău.
Își ridică privirea către ea și observa că un zâmbet micuț îi apăruse pe față. Nu știa dacă îl cosiderat ciudat și abia aștepta să plece de lângă el sau chiar era un zâmbet adevărat. Fata și-a aranjat paltonul mai bine pe coapse și s-a uitat pentru câteva secunde pe geam, înainte să înghite în sec. Jungkook a rânjit un sinea lui, se pare că el nu era singurul tensionat.
-Mă numesc Hansol. Am 22 de ani și lucrez la firma tatalui meu. Familia mea este despărțită și n-am mai văzut-o pe mama de mulți ani de când a divorțat și s-a mutat în Canada. Tata este pur și simplu un erou mereu ma ajutat și sprijinit indiferent de situație și nu i-aș putea mulțumi niciodată îndeajuns, spuse și se uitase pentru câteva secunde la el, înainte să continue. Mi-aș vi dorit ca familia mea să fie mai apropiată, din păcate nu cred că e posibil.
~^~
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
