~You are my boss~

cαρเƭσℓµℓ 1

Am trântit portiera mașinii și am pășit spre clădirea împunătoare din fața mea. Am deschis ușa din sticlă, iar toți ochii din încăpere mă priveau speriați. Portarul este alb și abea își poate menține poziția normală, fiind total surprins.

-Domnul Jungkook, ce surpriză! Nu vă așteptăm atât de repede la muncă.

I-am aruncat o privire scurtă după care mi-am continuat drumul spre lifturi. În mod normal sunt mult mai politicos cu angajații mei, dar acum am o dispoziție proastă. M-am privit puțin în oglinda liftului și mi-am dat seama că starea mea de spirit nu prea m-a ajutat în alegerea vestimentației. Cămașa pe care o port este puțin șifonată, parul meu negru stă în toate părțile, iar fața îmi este foarte palidă.

Am urcat la etajul zece și m-am îndreptat țintă spre ușa din lemn masiv unde scrie cu litere mari "SECRETARIAT". Nu m-am sinchisit să bat, intrând ca o furtună. Aveam tot dreptul să fac asta. Secretara firmei mă privește întrebător, dar nu îi acord atenție, mergând spre următorul birou.

Kyu-Bok vorbea la telefon și gesticula nervos, formându-se cute fine între sprâncenele sale mai ales când a văzut ce intrare "glorioasă" am avut, dar s-a destins răpit. Kyu lucrează pentru "LG Electronics" de când tata era în viață, iar pe mine mă știe de când aveam 5 ani și îi imploram soția să îmi facă cele mai bune prăjituri cu lămâie. Este un om loial, care m-a susținut în tot. Kyu se scuză persoanei cu care avea conversația și îmi face semn sa iau loc.

- Jungkook, dragul meu, ai revenit! Asta este de bine!

- Să zicem că e parțial bine. Veștile pe care le-am primit nu sunt cele mai grozave. Ce naiba se întâmplă?
Kyu a oftat adânc și a început să vorbească pe un ton slab.

- Se pare că cei de la "LG Group" au făcut o ofertă pentru acțiunile noastre.

- Parcă am fost clar ultima dată când le-am spus vehement că nu fac astfel de afaceri?!

Cum ziua mea a început prost, trebuie să se termine în același măsură.
Niciodată nu mi-a plăcut lumea afacerilor.

- Mă tem că s-au întâmplat unele modificări, zice Kyu dur, în același timp apăsând butonul de pe birou și vorbind prin telefon: Hyuna, te rog să aduci două cafele la mine în birou.

- Nu cred că vreau vreo doză de cofeină.

- Cred că după ce o să auzi următoarele detalii, o să ai nevoie de un stimulent. Nu pot să mă ascund de tine, Jungkook. Te știu de mic.

Acum eram de-a dreptul în ceață,situația se pare că îmi scăpa din mână. Sunt pierdut. I-am făcut semn lui Kyu să continue discuția, în pofida gândurilor mele stranii și a stresului instalat treptat în corp. Cred că am mare nevoie de acea cafea.

- Cei de la "LG Group" sunt puși pe treabă și e posibil să reușească. Analizând ultimele informații pe care le-am cules, s-ar putea ca ei să aibă mulți simpatizanți în consiliul de administrație.

A urmat o scurtă tăcere după care am îndrăznit să deschid gura.

- Doar nu vorbești serios! Ultima dată, absolut toți erau în favoarea noastră.

- Erau în favoarea tatălui tău. După moartea lui Chan, toți membrii și-au schimbat principiile. Tatăl tău a fost adorat atât pentru calitatea personalități cât și pentru modul în care rezolva problemele. În plus mulți din acel consiliu au anumite funcții datorită lui Chan, iar asta a fost un atuu al lui.

- Dumnezeule, Kyu! Sunt pierdut! Știu că nu sunt ca tata și că nu am cea mai mare îndemânare, dar am încercat să adun compania pe drumul cel bun,așa cum o făcea și el.

- Jungkook, nimeni nu contestă asta, doar că realitatea este alta.

Problema era că marele consiliu de administrație, format de moși înguști la minte, avari și plini de aroganță considera că un bărbat de vârsta mea nu poate conduce o companie ca "LG Electronics".

- Kyu, sunt bine, nu te mai uita îngrijorat la mine. Mai bine îmi spui, cum ți-ai dat seama că cei de la"LG Group"ne dau iar târcoale?

- Cumpărări de acțiuni. Azi de dimineață, Kim Seung mi-a spus personal că cei de la "LG Group" fac presiuni asupra lui să vândă mica parte de acțiuni. M-a avertizat că întreg consiliu e gata să accepte oferta lor de a ne cumpăra.

- Asta este imposibil. Tata s-ar trezi din morți dacă ar afla că marea sa realizare este cumpărată! Plus că, tata nu a avea o părere prea bună despre ei. Nu sunt de încredere, fac construcții de mântuială.

- Discuția ne este întrerupta de Hyuna, care intră sfioasă cu cele 2 cafele. Chair am nevoie de acest lichid maroniu și accept ceașca ce mi-a fost pusă în față. După plecarea Hyunei mi-am reluat discuția.

- Totul a fost făcut intenționat cu plecarea mea?

-Trebuie să facem ceva. Dacă se declanșează un conflict în consiliu de administrație ce am de pierdut? l-am întrebat temător și speram să am un răspuns pozitiv fin partea lui.

- Totul un conflict ar duce șanse rivalilor.

- Nu pot accepta asta, bunicul și tata ar înnebuni dacă ar vedea in ce stadiu le-am adus compania. Munca lor ar fi irosită! Aș face orice ca să salvez afacerea!

Drumul spre casă mi-se pare interminabil. Mă simt deprimat. Nu am vrut să devin președintele afurisitului ăla de consiliu, dar nu pot sta nici cu mâinile în sân să cum atâtea sacrificii și eforturi se duc pe apa sâmbetei. De ce numai pregătit pentru asta tată?

Poate ar fi fost momente în care să mă pregătească pentru asta, dar inima lui nu a vrut să fie îndurătoare. În timp ce verificam niște acte a suferit un atac de cord. Nu am apucat să ajung în sala de reanimare pentru a-l vedea, deși era pentru ultima dată. Actele ce le verifica cand a avut loc nefericitul eveniment era pentru cumpărarea unui teren, iar primul meu contract a fost acela. Am făcut-o din ambiție și orgoliu, pentru a arăta tuturor că sunt fiul lui Jeon Chan și că mă descurc. Ei bine, mă descurcam până astăzi.

Apartamentul unde locuiesc se află la ultimul etaj al unui imobil de lux, care se situează într-un cartier liniștit. Blocul a fost construit de LG Electronics și doar aici pot să zic că am un cămin. Mama a murit la un an de la nașterea mea, iar eu am fost plimbat ca un obiect dintr-un oraș în altu, din cameră de hotel în alta. Faptul că tata era mereu pe drumuri îl determina să mă ia cu el, iar la pachet cu mine venea și bona. Când am început să mai cresc, deja urma fiecare călătorie și începusem să fac viața un calvar nenumăratelor bone. Eram un copil răzgâiat ce sufera după afecțiunea și atenția unui părinte.

Pe la 10-11 ani am înțeles că eram o durere în fund pentru tatăl meu, iar acest lucru era legat de faptul că mama nu îi dăruise o fată. Deși era liber să își refacă viața, el a preferat să rămână singur, având doar câteva legături amoroase. El era mulțumit cu viața lui, ce îl deranja era prezența mea, dar acest lucru a fost rezolvat odată cu plecarea la liceu.

Jumătate din viață mi-am petrecut-o prin călătorii plictisitoare, privind orașe, clădiri și oameni care nu mă fascinau în mod deosebit. Probabil așa gândește orice copil posomorât în jumătatea timpului.

Șirul meu de amintiri se încheie odată cu intrarea în apartament. Totul este cufundat într-o liniște apăsătoare. Uneori cred că liniștea asta o să mă ducă în pragul disperării. După ce am scăpat de hainele incomode am pornit spre baie. Un duș fierbinte poate mă face să scap de tensiunea acumulată pe durata acestei zile.

Dragilor acesta este primul capitol
Sper că v-am trezit interesul cât de cât.