Dupa un mic somn fortat placut de vanilie dar nasol fiindca ne adormise amoniacul, o gogoasa hiperactiva vine langa noi (sau doza de amoniac era prea mare) si zice:
-Voi pricajitilor, scularea! Dezlegandu-ne la maini din panoul de comanda.
-Vedeti dulapul ala? Stiu stiu cate cifre si ce de fier, are un cod de 168 caractere pe care eu il stiu, si din fericire noi suntem singuri aici.
Eu gandindu-ma cu teama fumatului (in cazul meu al amoniaciatului), daca sa mananc gogoasa aia (cat usa) sau sa fug dar am stabilit ca trebuie sa raman, asa ca ma duc la prietenul meu sa vad de ce nu se ridica sa mergem la gogoasa (daca mancam o mancam impreuna) ii dau masca jos si fiind fumurie si cat toata fata nu se vedea pe interior, deci cand am dat-o jos era cu ochii sariti din orbite si cu sange pe fata, deci murise, eu indurerat, cu jumate de lacrima in ochi, ii iau mana si o du la piept, iar atunci iesise si cealalta lacrima nehotarata daca sa ma faca sa plang sau nu.
Ei bine gogoasa era gata cu acel cod , inauntru erau arme care doar putin le putea concepe, asa ca mergem si la vreo 5 metri de laborator era un transportor de noapte, intram in el, salutam politicos soferul, dam jos palaria din cap, si ii cerem scuze pentru ceea ce va urma sa facem, asa ca am scos un pistol de calibru 8mm cu cartus dublu si i-am facut vizor, pe romaneste i-am dat un glont in cap.
Dupa detonarea glontului il aruncam pe sofer in void sa fim siguri sa nu il gaseste nici naiba. Am urcat la carma transportorului si am ramas perplex cand am vazut, 36 de displayuri tactile doar pentru sistemul de motorizare, deci noroc cu gogoasa.
Dupa 2 ore de mers cu viteza luminii si 10 minute de eliberare gastrica (sau dat la boboci) am ajuns pe pamant, unde exploatarea incepuse deja, am zis a nu are rost, dar totusi vreau sa merg la tataie asa ca merge sa incerc, am luat armele care au glont cu reactie de micro-explozie atomica care te arde in 3 minute ramanand cenusa si amintiri dar puteai scapa luat de vijelie ca prin minune, dar in 2 luni mureai de cancer din cauza plutoniului si a uraniului.
Intrati in lupta cea de toate zilele ne-am dat seama ca armata de gigei nu aveau arme la ei deci... lupta gen america vs oltenia (sau arme vs injuraturi si seminte).
Lupta incepuse, 4 miliarde de oameni (alte 3 nu mai erau) si 1 milion de pitici (alti 10.000 taiau ignatul), nu mult ne luptam noi ca nu mai merg armele deci damn it, aveau un sistem de siguranta numit army-cloud care odata conectat la net (blestemat fie cel cu wifi fara parola) ele se deconectau la voia conducatorului, asa ca lupte romane cu pitici, arena e oriunde dar nicaieri.
Trecusera 2 zile, mancasem 2 gloante, imi era foame, iar acel soldat era in prima lui zi de munca avea parkingson si era beat.
